Topinambur

Topinamburul (Helianthus tuberosus), numit și „picioică”, „ciucaribă", „măr-de-pământ”, „morcov-porcesc”, „nap porcesc”, „pere-iernatice”, „guli", „cartoful săracilor" (din maghiară) este o plantă din familia Asteraceae, aparținând, ca și floarea soarelui, genului Helianthus.

Topinambur
Clasificare științifică
Regn: Plantae
(neclasificat): Angiospermae
(neclasificat): Eudicotidae
(neclasificat): Asteridae
Ordin: Asterales
Familie: Asteraceae
Trib: Heliantheae
Gen: Helianthus
Specie: H. tuberosus
Nume binomial
Helianthus tuberosus
L.
Sinonime[1]
  • Helianthus esculentus Warsz.
  • Helianthus serotinus Tausch
  • Helianthus tomentosus Michx.
  • Helianthus tuberosus var. subcanescens A.Gray
Topinambur

Topinamburul este o plantă de cultură de la care se folosesc, asemeni cartofului, tuberculii subterani. Numele de topinambur provine de la tribul amerindian "Topinambas".

Caracteristici morfologice

Topinamburul este o plantă perenă care are tulpină ierboasă ce poate atinge o înălțime de 3 m, partea vegetativă a plantei uscându-se toamna. Primăvara răsare din nou din tuberculii subterani. Planta are frunze alungite păroase, flori galbene ce ating diametrul de 8 – 10 cm. Timpul de înflorire depinde de clima regiunii, în Europa centrală înflorind în luna august.

Tulpina subterană a plantei este un rizom. Pe ramificațiile rădăcinii se formează tuberculii de mărimea cartofilor, care erau folosiți în alimentație sau mai ales pentru furajarea animalelor.

În Europa planta se poate găsi în stare sălbatică. Deoarece nu are prea mulți dușmani naturali, a devenit o pacoste în culturile agricole.

Istoric

Tuberculi de topinambur

Topinamburul provine, ca și cartoful, din America Centrală, probabil Mexicul de azi, fiind în perioada precolumbiană o plantă de cultură amerindiană. Emigranți francezi, supraviețuitorii unei foamete, au trimis din Canada în Europa, în anul 1610, această plantă care le salvase viața. Din greșeală sau din neînțelegere, francezii au numit planta „topinambour”, după numele unui trib amerindian din Brazilia. În secolul al XIX-lea, el a fost printre principalele plante de cultură folosite în alimentație și pentru furajarea animalelor. Azi planta este cultivată aproape pe toate continentele, principalele culturi fiind în America de Nord, Rusia, Australia și Asia, mai puțin în Europa. În prezent apare pe piață în Europa numai în magazine cu produse bio.

Proprietăți și conținutul tuberculilor

Tuberculii de topinambur au un gust dulceag, deoarece conțin inuline, un grup de oligozaharide ce conțin fructoză. Ei pot fi folosiți în salate, sau fierți în apă sărată, sau fripți ca și cartofii pai, sau ca suc obținut din tuberculi. A început să fie utilizat tot mai mult ca hrană pentru bolnavii de diabet, deoarece conține un polizaharid care este suportat de bolnavii cu o glicemie crescută. Mai poate fi utilizat și la obținerea unor băuturi alcoolice.

Conținutul a 100 g de topinambur:
kcalkJouleApăProteineLipideGlucideBalast
3113078,465 g2,44 g0,41 g4 g12,5 g
Conținutul a 100 g de topinambur:
GlucideAcid linolenicAcid linoicMineraleSodiuPotasiuCalciuMagneziuFosforFierZincCupru
0,33 BE44 mg0,165 g1,74 g3 mg478 mg10 mg20 mg78 mg3,7 mg60 µg0,150 mg
Conținutul în vitamine a 100 g de topinambur:
AB1B2B3B5B6B7B9B12CDEK
2 µg200 µg60 µg1,3 mg60 µg90 µg1,7 µg31 µg0 mg4 mg0 mg1,3–2 mg0,023 mg

Note

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.