Teatrul Ateneum din Varșovia

Dir. Stefan Jaracz

Teatrul a fost fondat în 1928 la inițiativa lui Stefan Jaracz.[3] Sediul său a fost clădirea nou construită a Sindicatului Feroviar de pe strada Czerwonego Krzyża^⁠(d) nr. 20 (azi str. Stefan Jaracz).[3]

Teatrul Ateneum a început ca o scenă experimentală cu un puternic profil socio-politic, sub un nume inspirat de avangardă Avanpostul Cuvântului Vorbit (în poloneză Placówka Żywego Słowa). Manifestul său artistic a fost influențat de cartierul Powiśle din Varșovia, în principal proletar, în care a fost înființat.[1]

La doi ani de la fobdare, direcția artistică a Teatrului Ateneum a fost preluată de popularul actor Stefan Jaracz (1930). A lucrat acolo până la invazia nazistă-sovietică a Poloniei, împărtășind responsabilitățile cu Leon Schiller în sezonul 1932–33[2] și cu Karol Adwentowicz^⁠(d) (1934). Împreună, au crescut reputația teatrului ca una dintre vocile principale pentru noua intelectualitate a Poloniei.[4] Spectacolele revoluționare au inclus The Street Scene de Elmer Rice^⁠(d) (1930), Moartea lui Danton de Georg Büchner (1931), Senat Szaleńców de Janusz Korczak (1931), victimă a Holocaustului, Țarul Lenin de François Porche (1932) și în spiritul politicii, Căpitanul din Köpenick de Carl Zuckmayer^⁠(d) (1932) și Roar China! de Serghei Tréetiakov (1933); precum și popularele Ladies and Husaris (Damy i Huzary) de Aleksander Fredro (1932) și The Open House de Michał Bałucki^⁠(d).[5][6]

Clădirea a fost distrusă grav de un incendiu în timpul apărării Varșoviei în septembrie 1939. În octombrie 1943, un teatru german a început să funcționeze acolo sub denumirea Kleines Theater der Stadt Warschau (Teatrul Mic din Varșovia).[7]

Cartierul Powiśle a fost aproape complet distrus de bombardamentul german nazist în timpul Revoltei din Varșovia din 1944. Teatrul a fost mistuit de incendiu. A fost practic reconstruit după eliberare, pe baza designului lui Wiktor Ballogh,[8] ținând cont de aspectul său original. Marea re-inaugarare a avut loc la 22 iulie 1951, cu premiera piesei Intervența a lui Lev Slavin în spiritul doctrinei socialist-realiste impuse de Partidul Comunist în Polonia stalinistă.[1] În următorii patruzeci de ani, teatrul a fost sub conducerea lui Janusz Warmiński^⁠(d) (1922–1996), care a reușit să supraviețuiască și să depășească sistemul sovietic dincolo de revoluțiile din 1989. Aproape toți actorii polonezi de seamă au jucat la Ateneum de-a lungul existenței sale, inclusiv Jadwiga Andrzejewska^⁠(d), prof. Aleksander Bardini^⁠(d), Henryk Bista^⁠(d), Zbigniew Cybulski, Edward Dziewoński^⁠(d), Jerzy Duszyński, Tadeusz Fijewski^⁠(d), Adam Hanuszkiewicz^⁠(d), Gustaw Holoubek, Emil Karewicz^⁠(d), Bogumił Kobiela^⁠(d), Jan Kociniak^⁠(d), Agnieszka Osiecka^⁠(d), Aleksandra Śląska^⁠(d) și Roman Wilhelmi^⁠(d) și alții.[8]

În octombrie 2020, teatrul a achiziționat o a patra scenă. Scena 20 cu dotări tehnice și 222 de locuri în public a fost construită în clădirea Uniunii Profesorilor Polonezi de pe strada Wybrzeże Kościuszkowskie^⁠(d) nr. 35.[9]

Din 2021, Artur Tyszkiewicz^⁠(d) deține funcțiile de director de teatru și director artistic.

• Ireneusz Zalewski: Echa dawnej Warszawy. 100 adresów (Ecouri ale vechii Varșovii. 100 de adrese), Skarpa Warszawska, Warszawa 2016, wyd. II, 263 s., ISBN: 978-83-63842-08-6