Tamara Criucioc

Criucioc s-a născut în Rașcov, Stînga Nistrului, într-o familie de evrei, iar ulterior s-a mutat la Chișinău, unde a absolvit 3 clase în cadrul școlii evreiești profesionale de fete. Sub influența unor colegi mai mari, ea s-a dedicat activității revoluționare, iar în 1916 făcea deja parte din cercurile comuniste din Răzeni și Mileștii Mici. După revoluția din Februarie, s-a înscris în Partidul Bolșevic, iar după unirea Basarabiei cu România a intrat în mișcarea comunistă locală, militând pentru desprinderea de România și unirea cu Rusia bolșevică.

În primăvara anului 1919, Tamara Criucioc a fost arestată de autoritățile române și, în "procesul celor 108", a fost condamnată la 10 ani de muncă silnică. A fost eliberată din arest în iarna anului 1920 și a continuat să participe la mișcarea comunistă clandestină locală, fiind arestată din nou în august 1920, la Chișinău. Ea s-a bucurat de respectul prizonierilor politici și a fost aleasă în troica de conducere a comuniștilor din închisoare. Incapabil să reziste bătăilor și torturii, prizonierul politic sub porecla „Chirilov” i-a numit pe cei din troică: Tamara Criucioc, Boris Șihtman, Yoilik Kogan. În noaptea de 4 spre 5 decembrie, cei 3, alături de bătrânul comunist Dvoskin, au fost duși de Siguranța Statului în cimitirul ortodox Tighina și împușcați, fiind îngropați într-o groapă comună. Ziua următoare, pentru a ascunde urmele crimei, autoritățile române au lansat mitul că 4 contrabandiști sovietici au fost uciși pe Nistru, unde au încercat să treacă ilegal granița.[3][4]

Monument sovietic dedicat revoluționarelor comuniste Haia Lifșiț (stânga) și Tamara Criucioc (dreapta)[5], în cimitirul evreiesc din Tighina

În Tighina există o stradă ce îi poartă numele, precum și un bust al acesteia. De asemenea, în cimitirul evreiesc din oraș, mai există un monument dedicat Tamarei Criucioc.