Arhitectura neobarocă

Neobaroc este un termenul care se referă la creațiile artistice cu elemente și un aspect baroc, dar nu aparțin temporal perioadei barocului (secolul al XVII-lea). Arhitectura neobarocă (sau Second Empire în Franța și Wilhelminism în Germania), e un stil arhitectural al secolului al XIX-lea târziu.[1] Elementele tradiției arhitecturale baroce au fost o parte esențială a curriculumului de la École des Beaux-Arts din Paris, școala preeminentă de arhitectură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și sunt parte integrantă a arhitecturii Beaux-Arts pe care a generat-o.

Palatul Justiției din München (Germania)
Baia termală Széchenyi din Budapesta (Ungaria)
Primăria din Belfast (Irlanda de Nord), un exemplu de arhitectură barocă edwardiană

Exemple notabile

Există numeroase clădiri postmoderne construite într-un stil care s-ar putea numi „baroc” sau „neobaroc”, așa cum a fost caracterizată The Dancing House din Praga a arhitecților Vlado Milunić (ceh) și Frank Gehry (canadiano-american), care au descris-o ei înșiși ca fiind de factură a unui „nou baroc”. [2]

Arhitecți neobaroci

Galerie

Vezi și

Referințe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.