Stânca Mîgla

Un versant al stâncii

Stânca este o formațiune geologică recifală organogenă. La bază se găsesc calcare oolito-foraminiferice de vârstă volhiniană, cu resturi scheletice de foraminifere din familia Peneroplidae, fragmente de cochilii de Dissita, de moluște bivalve Ervilia dissita și de gastropode ca Mohrensternia sarmatica, Ocinebrina subvalva ș.a. Deasupra, în succesiunea stratigrafică urmează calcare organogene de vârstă basarabiană. Și mai sus se găsește un strat de argile basarabiene cu grosimea de până la 2 m, în care au fost descoperite cochilii de moluște precum Macra fabzeana, Cartium fittoni etc.[2]

La aproximativ 30 de metri deasupra nivelului Răutului se află o peșteră cu urme ale omului preistoric.[2]

Obiectivul a fost luat sub protecția statului prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 8 ianuarie 1975 nr. 5, iar statutul de protecție a fost reconfirmat prin Legea nr. 1538 din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Deținătorul funciar al monumentului natural era, la momentul publicării Legii din 1998, Primăria satului Piatra,[1] dar între timp acesta a trecut la balanța Primăriei satului Pohorniceni.[2]

Este un afloriment de reper al formațiunilor de calcar organogen sarmațian din zona central-estică a Republicii Moldova. Are valoare instructivă și ecoturistică. În 1971, stânca a fost vizitată, într-o excursie, de participanții Colocviului al XII-lea European de Micropaleontologie.[2]

Conform situației din anul 2016, nu era instalat niciun panou informativ și nu era delimitat teritoriul ariei protejate.[2]

• Postolache, Gheorghe; David, Anatolie; Pascari, Viorica; Nicora, Igor (2016). Ariile protejate din Moldova. Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Ecologie și Geografie, Institutul de Zoologie et al. Vol. 1: Monumente ale naturii: geologice, paleontologice, hidrologice, pedologice. Știința. p. 65. ISBN 978-9975-85-058-2.

• Materiale media legate de Stânca Mîgla la Wikimedia Commons