Slătioara (Râșca), Suceava

În anul 1797, egumenul Chiril Râșcanul de la Mănăstirea Râșca - urmând pilda starețului Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care strămutase satele aflate în apropierea Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice - a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra mănăstirii. Domnitorul Constantin Ipsilanti a dat poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea alt teren de pământ pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască case.

O parte dintre săteni s-au mutat peste râul Râșca, la mai mult de 1 km de mănăstire, iar egumenul Chiril le-a construit acolo Biserica "Sf. Voievozi". O altă parte din săteni au ajuns până în localitatea Slătioara de astăzi, unde starețul Chiril le-a construit o biserică de lemn, în același an cu cea din Râșca și purtând hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Odată cu sătenii din Râșca strămutați la Slătioara, s-au stabilit acolo și ardeleni refugiați din calea persecuțiilor religioase din Ardeal care au întemeiat satul Buda, pe care au denumit-o după capitala Regatului Ungariei, orașul Buda (astăzi Budapesta) [1].

• Biserica de lemn din Slătioara, Suceava - construită în 1797
• Mănăstirea Slătioara - mănăstire ortodoxă de stil vechi, sediul Mitropoliei Bisericii Ortodoxe de Răsărit
• Mănăstirea Slătioara - mănăstire ortodoxă de stil nou

• 
  Imagine din Slătioara
• 
  Imagine din Slătioara
• 
  Casă tradiţională de lemn din Slătioara