Simion Alterescu

Alterescu s-a născut la Constanța ca Simion Ierusalim, fiu al lui Aron Ierusalim , mic comerciant evreu, și al soției acestuia, Clara.[2] El a început studiile liceale la Constanța în anul 1932. În anii dictaturii lui Antonescu și ai legilor împotriva evreilor, a fost elev la Colegiul Onescu din București, deschis pentru elevi evrei.[3] În anul 1945 a terminat studiile la Facultatea de Litere și Filologie din București.[4]

La începutul carierei a lucrat în sfera jurnalistică, integrându-se în anii regimului comunist în intelectualitatea privilegiată de guvernanții comuniști.[5] Pe parcursul carierei s-a conformat Alterescu cu linia ideologică a cercetării umaniste impusă de partidul unic aflat la putere, dar cum a apreciat Lucian Sinigaglia (2019) nu a împins aceasta la extreme, cum au făcut unii din confrații săi.[6] Între 1944-1946 a fost redactor la cotidianul comunist „România liberă”, între 1945-1946 secretar de redacție la „Lumea”.

Alterescu a debutat în critica teatrală în anul 1944 la revista „Orizont” condusă de Sașa Pană.[7] În anii 1946-1948 a fost redactor responsabil la revista „Rampa” iar între 1948-1952 prim-redactor la revista „Contemporanul”. A fost un timp i(1948-1951) inspector general în Ministerul Artelor, la Direcția Generală a Teatrelor, iar în anii 1949-1964 a predat ca profesor și șef de catedră la Institutul de teatru „I.L. Caragiale”. Din 1951 a fost și cercetător științific la secția de teatru a Institutului de Istoriei Artei. În anul 1971 și-a luat doctoratul în istoria artei cu teza Arta actorului în teatrul românesc din epoca modernă Alterescu a continuat pe parcursul carierei sale să publice cronici de teatru în „România literară”,„Scânteia”, „Contemporanul”, 'Studii și cercetări de istoria arteietc.[8]

Eliberat de rigiditățile dogmatice ale începutului [9], Alterescu a scris mai târziu studiul Modalități de expresie în arta actorului contemporan, și apoi cartea Actorul și vârstele teatrului românesc (1980) care și-a propus să fie o sinteză a principalelor momente din istoria spectacolului de teatru, din perspectiva evoluției artei actoricești.[10] Lucrarea subliniază mai ales tipologia modalităților artistice interpretative [11] În 1987 Simion Alterescu a emigrat in Israel, unde și-a adăugat numele Ierușalmi, după numele său originar de familie. A murit în Israel în 1995.

• 1955 - Teatrul Național I.L.Caragiale 1852-1952, monografie (în colaborare cu Florin Tornea), prefață de G.Oprescu
• 1959 - colaborator la Teatrul în România după 23 August 1944 ,
• 1965-1973 - redactor responsabil la tratatul Istoria teatrului în România în 3 volume
• 1975 - coordonator în colaborare cu Ion Zamfirescu - Teatrul românesc contemporan 1944-1974
• Modalități de expresie în arta actorului contemporan.
• 1978 - colaborează la Mic dicționar enciclopedic
• 1980 Actorul și vârstele teatrului românesc
• 1983 -coordonator - An Abridged History of the Romanian Theatre - în colaborare cu Ion Cazaban, Anca Costa-Foru etc

• 1975 - Premiul I.L Caragiale al Academiei Române - pentru lucrarea Teatrul românesc contemporan

• Costel Safirman și Leon Volovici (red) Noi întâlniri la Ierusalim, Institutul Cultural Român, București, 2007

• Aurel Sasu - Dicționar biografic al literaturii române, Paralela 2017 Arhivat în 5 martie 2022, la Wayback Machine.
• Biografia zilei:Simion Alterescu, 3 mai 2017 pe situl Altmarius - cultură și spiritualitate
• pe situl Bibliotecii județene Dinicu Golescu din Argeș - BJAG Arhivat în 1 februarie 2022, la Wayback Machine.
• Florin Toma, "Two Theatrical Paradigms: Communism and Post-December Reality. Tendencies in the Evolution of the Present Day Theatrical Phenomenon", Volume 2016 158, 2016, doi:10.7237/sjpsych/158
• Lucian Sinigaglia - Universul teatral bucureștean și politicile culturale aupă 23 August 1944. Prin furtunile realismului socialistStudii și cercetări de istoria artei, 2019tom 13,57