Serghei Nicolau

Serghei Nicolau (Nikonov) era etnic rus. În anii 1930, a fost șeful unei rețele de spionaj a NKVD în România. Pentru spionaj, a fost condamnat la închisoare și deținut în penitenciarul Doftana (alături de Pantiușa Bodnarenko, Simion Babenko, Vasile Posteucă-Postanski, Piotr Gonceariuk, Mihail Protopopov, Valeriu Bucikov etc.) și, după cutremurul din 1940, la Caransebeș (împreună cu Emil Bodnăraș, Gheorghe Pintilie, Miron Constantinescu și Teohari Georgescu).

După 23 august 1944, Nicolau a fost eliberat din închisoare și a continuat să lucreze direct pentru INU (Direcția de informații externe a NKGB). Ulterior a devenit ofițer al Direcției de Informații Externe a NKVD, fiind numit oficial, în martie 1945, director în Serviciul Special de Informații (SSI).

În 1948, soția sa, Nina Nikonova, lucra ca secretară personală a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, transmițându-i în copie dactilografiată declarațiile tuturor celor anchetați în „problema Pătrășcanu” [1].

Din ianuarie 1947 până în aprilie 1951, Serghei Nicolau a fost directorul general al SSI, cu gradul de general-maior. La 30 martie 1951, prin Decretul nr. 50, instituției care între timp se chema Direcția Generală a Securității Poporului i-a fost remodificată denumirea în Direcția Generală a Securității Statului (DGSS). Prin același decret a fost înființat, în cadrul DGSS, serviciul de informații externe numit Direcția A - Informații Externe. Nicolau a fost primul șef al Direcției A - Informații Externe (aprilie 1951 - martie 1954).

În martie 1954 a fost numit șef al Secției a II-a a Marelui Stat Major al Armatei (Direcția de Informații a Armatei - spionajul militar), serviciu subordonat instituției sovietice similare (GRU, Glavnoie Razvedîvatelnoie Upravlenie). A avut această funcție până în 1960.

A fost înaintat la gradul de general-locotenent.