Scaunul Miercurea

Scaunul Miercurea (Stuhl Reußmarkt sau Reußmarkter Stuhl), care a primit această denumire în 1349, avea în componență următoarele localități:

• Apoldu de Jos/Apoldu Mic, în germană Kleinapold, în maghiară Kisspold.
• Apoldu de Sus/Apoldu Mare, în germană Großpold, în maghiară Nagyapold.
• Cărpiniș, în germană Keppelsbach/Kerpenisch, în maghiară Kerpenyes.
• Dobârca, în germană Dobring, în maghiară Doborka.
• Gârbova, în germană Urwegen, în maghiară Szúszorbó.
• Ludoș, în germană Großlogdes/Ludesch, în maghiară Nagyludas.
• Miercurea Sibiului, în germană Reußmarkt, în maghiară Szerdahely.
• Poiana Sibiului, în germană Flußau, în maghiară Polyún/Pojúna.
• Reciu, în germană Rätsch, în maghiară Szebenrécse.
• Rod, în germană Rod/Ruiden, în maghiară Ród.
• Topârcea, în germană Tschapertsch, în maghiară Toporcsa.

Localitățile aparținătoare de Scaunul Miercurea, deși toate sub jurisdicția sașilor, se împărțeau în trei categorii:

• Localități întemeiate de sași și populate majoritar de sași
• Localități întemeiate de sași și populate secundar de români
• Localități întemeiate și populate primar de români

În 1765 a fost făcut un recensământ în ținuturile sașilor. În Scaunul Miercurea s-au pierdut documentele privind populația română greco-catolică și ortodoxă. De aceea, în tabel se folosesc datele de le recensământul românilor din 1750.[1]

În secolul al XVIII-lea populația românească din Scaunul Miercurea era de aproape trei ori mai numeroasă decât cea a sașilor.

Scaunul Miercurea a fost desființat în 1876, odată cu desființarea scaunelor săsești și a scaunelor secuiești, iar localitățile sale componente au fost arodate la Comitatul Alba și la Comitatul Sibiu, reorganizate în același an.