Sântejude, Cluj

Satul este atestat documentar pentru prima dată în 1173. De satul Sântejude aparțin cătunele Sântejude-Vale și Lughet. Cătunul Sântejude-Vale s-a dezvoltat după 1990 ca o zonă turistică cu cabane și zone de agrement, folosite în special de locuitorii orașului Gherla. Cătunul Lughet este astăzi practic dispărut, cu o singură gospodărie, după sistematizarea forțată din anii '80. Înainte de sistematizare avea aproximativ 15-20 gospodării și 50 de locuitori.

În secolul al XIV-lea este atestată o biserică din piatră dedicată Sfântului Egidiu, iar așezarea apare menționată drept Scenthegyud în 1320, apoi Zentegied în 1496.

În luna august 1866, învățătorul Petru Grama a ținut în comuna Sântejude cursul de industrie casnică al profesorului universitar Aurel Simon.[3].

• Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” (1701).
• Lacurile din zona Sântejude-Vale (Sântejude 1 și Sântejude 2).

• 
  Biserica reformată (1902)
• 
• 
  Biserica de lemn „Sfântul Dumitru”
• 
• 
  Biserica ortodoxă de zid (1976)

• Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (2003). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-86430-0-7.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
• Dan Ghinea (2000). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4.
• Grigor P. Pop și colectivul (2007). Județul Cluj. Județele României. București: Editura Academiei Române. ISBN 978-973-27-1123-1.

• Lista monumentelor istorice din județul Cluj

• Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană