Regență
Regența (în franceză Régence) reprezintă o perioadă tranzitorie în care o persoană (de obicei din cadrul familiei regale) exercită puterea în numele monarhului care fie este minor, absent, incapabil de a guverna singur sau nu-și poate asuma responsabilitățile unui rege. Regența încetează în momentul în care a dispărut cauza care a determinat instaurarea acesteia.
Belgia
- 1830–1831: Regența lui Erasmo Luis Surlet de Chokier, până la urcarea pe tron a lui Leopold I al Belgiei
- 1944–1950: Regența lui Carol al Belgiei, unchiul lui Baudouin I al Belgiei
Egipt
- 1478–1457 î.Hr.: Regența faraoanei Hatshepsut, soția lui Tutmes al III-lea
Spania
- 1665–1675: Regența Marianei de Austria, mama lui Carlos al II-lea
- 1885–1902: Regența Mariei Cristina, mama lui Alfonso al XIII-lea
Franța
- 1059–1066: Regența Anei de Kiev, mama lui Filip I
- 1226–1242: Regența Blancăi de Castilla, mama lui Ludovic al IX-lea
- 1316–1316: Regența lui Filip de Poitiers, viitorul Filip al V-lea
- 1483–1491: Regența Anei a Franței, fiica lui Luis XI, pe perioada minorității lui Carol al VIII-lea
- Caterina de Medici
- 1552–1552: regentă în perioada absenței (pe timp de război) a soțului său Henric al II-lea al Franței.
- 1560–1563: regentă pe perioada minorității fiului său Carol al IX-lea al Franței
- 1610–1614: Regența Mariei de Medici, mama lui Ludovic al XIII-lea
- 1643–1614: Regența Anei de Austria, mama lui Ludovic al XIV-lea
- 1715–1723: Regența lui Filip de Orleans, nepotul lui Ludovic al XIV-lea și unchiul lui Ludovic al XV-lea
România
- 1927–1930: Prima domnie a lui Mihai I, nepotul regelui Ferdinand, sub regența formată din prințul Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.