Receptor (biochimie)
Receptorii sunt complexe de macromolecule reformate, specifice. Specificitatea este în raport de agoniștii endogeni fiziologici, specifici pentru fiecare receptori, numiți mediatori chimici.
|
Interacția medicament (M) – farmacoreceptor (R) are loc cu formarea complexului (MR) și cu apariția efectului biologic (E) al medicamentului. |
|---|
- Pentru alte utilizări ale numelui Receptor, vezi Receptor.
.svg.png.webp)
- Liganzi, aflați în afara celulei
- Liganzii se leagă de receptorii proteici, în funcție de afinitate.
- Receptorul trimite un mesaj intracelular ca urmare a legării ligandului.
Receptorii recunosc specific semnalul chimic reprezentat de anumite molecule, fapt care se datorește existenței pe suprafața receptorului a unui situs de legare, complementar chimic, electric și/sau spațial cu molecula medicamentoasă sau endogenă.
Complexul MR se realizează prin stabilirea unor legături labile, cum ar fi: legături ionice, punți de hidrogen, forțe Van der Waals. Acest cuplu MR va iniția odată format, reacții enzimatice secvențiale în cascada, explicindu-se astfel consecințele funcționale majore ale unor cantități foarte mici de substanță. Receptorii chimici au fost numit farmacoreceptorii, deoarece medicamentele se comporta ca agoniști sau antagoniști specifici.
Factorii care influențează receptorii
- Sinteza receptorilor, degradarea lor - aceste 2 fenomene influențează numărul de receptori din organism
- Biosinteza în corpul celular
- Transportul și stocarea membranară
- Externalizarea (încorporarea în membrană)
- Degradarea (acestea influențează metabolismul)
Numărul si funcționalitatea receptorilor
Concentrația agoniștilor și ionilor
Concentrația, în funcție de concentrația mai mare sau mai mică, ionii pot influența reglarea și capacitatea de legare a receptorilor. Ionul de sodiu influențează în mod normal capacitatea de legare a receptorilor opiozi și dopaminergici, creșterea Na+ duce la creșterea afinității pentru agoniști, iar scăderea Na+ pentru agoniști. Agoniștii și antagoniștii reglează capacitatea de reglare, însă pot influența și numărul și funcționalitatea receptorilor apți pentru legare. Astfel apar 2 fenomene:
Fenomenul DOWN
Fenomenul DOWN (down regulation) apare ca o măsură de apărare a organismului în prezența unui agonist în exces, exces care duce la o suprastimulare a receptorului.
Fenomenul "DOWN" se reglează prin:
- creșterea degradării R
- desensibilizarea R
- internalizarea R
Fenomenul UP
Fenomenul UP (up regulation) apare în situația de reducere a stimulării receptorului, fenomen care are loc în cazurile: absenței unui agonist sau ca urmare a blocării receptorului de către un antagonist
Mecanismele prin care se reglează acest fenomen sunt:
- Scăderea degradării receptorului, (prin retragerea receptorului în citoplasmă)
- Sensibilizarea receptorului (prin creșterea numărului de receptori la suprafața membranei).
Efecte clinice
Aceste mecanisme au efecte clinice de mare importanță:
- Toleranța- diminuarea efectului terapeutic, mai ales după un tratament abuziv
- Efectul rebound - apare la întreruperea brusca a unui tratament cu medicamente antagoniste: propranolol (beta adrenolitic, efect- agravarea anginei pectorale) ranitidină, famotidină, nizatidină (antihistaminice H2 efect- agravarea ulcerului gastroduodenal)
- Sindromul de abstinență - se manifesta prin simptome opuse efectelor terapeutice ale medicamentelor apare la întreruperea bruscă a unui tratament îndelungat, datorita sensibilizării receptorilor din transmisia sinaptica activatoare: întreruperea morfinomimeticelor la toxicomani.
Factori patologici
- Boli autoimune : miastenia gravis, diabet insulino-dependent, boala Grave
- Boli ereditare: hipercolesterolemia ereditară, feminizarea fătului masculin, endocrinopatii.
Bibliografie
- B. Alberts et all Molecular biology of the cell 2002
- A. Lehninger, Biochimie generală, Editura tehnică, București 1981