Rapoltu Mare, Hunedoara

Rapoltu Mare, mai demult Rapolt (în germană Großrapolt, Gross-Rapolten, Gross-Rapolden, în maghiară Nagyrápolt, Magyarrápolt, Rápolt) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România.

Rapoltu Mare
  sat și reședință de comună  

Rapoltu Mare se află în România
Rapoltu Mare
Rapoltu Mare
Rapoltu Mare (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 🌍 ({{PAGENAME}})

Țară România
Județ Hunedoara
ComunăRapoltu Mare

SIRUTA90672
Atestare1346

Populație (2021)
 - Total867 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal337365
Prefix telefonic+40 x54 [1]

Prezență online

Rapoltu Mare în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Rapoltu Mare în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Rapoltu Mare în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Așezare

Localitatea Rapoltu Mare este situată în parte nord-estică a județului Hunedoara, pe malul drept al Mureșului, între orașele Simeria și Geoagiu (stațiune balneoclimaterică).

Obiective turistice

  • Tufurile calcaroase din Valea Bobâlna (rezervație naturală, 12,5 ha).

Lăcașuri de cult

Biserica ortodoxă din Rapoltu Mare

Centrul comunal Rapoltu Mare păstrează două lăcașuri românești din piatră. Prima în ordine cronologică este biserica ortodoxă „Cuvioasa Parascheva”, construită în anul 1785, în timpul păstoririi preotului Aron Popovici; conscripțiile anilor 1805 și 1829-1831 o menționează ca atare. Este un lăcaș de cult de plan dreptunghiular, de mari dimensiuni, cu absida semicirculară ușor decroșată, prevăzută cu un turn-clopotniță înalt, cu o fleșă zveltă, învelită în tablă. În dreptul intrării sudice (alte două se găsesc pe laturile de miazăzi și de miazănoapte ale clopotniței) a fost adosat un pridvor deschis de zid. Lăcașul, renovat în anii 1909, 1942, 1946, 1958-1960, 1968, 1985 și 2006-2008, a fost împodobit iconografic, în tehnica „frescă”, în 1957-1958 de pictorii Constantin și Vasile Nițulescu din București[2].

Biserica greco-catolică din Rapoltu Mare

Cealaltă biserică, aparținătoare obștii unite din localitate, a fost ridicată în anul 1931, în timpul păstoririi preotului Vasile Berinde. Pereții edificiului înscriu planul dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală, cu trei laturi. Pe latura de nord a naosului, respectiv pe cea vestică a turnului-clopotniță masiv, s-au practicat două intrări scunde. Lăcașul, acoperit în întregime cu țiglă, a deservit, din 1948 și până după 1990, în paralel cu cealaltă biserică, parohia ortodoxă locală. Predecesoarea acestuia a fost o bisericuță din prima jumătate a secolului al XIX-lea, menționată în tabelele conscripției din anii 1829-1831[3].

Monumente istorice

Note

  1. x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. Dobrei, Florin: Bisericile ortodoxe hunedorene, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2010, pag.262
  3. Dobrei, Florin: Bisericile ortodoxe hunedorene, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2010, pag.262

Legături externe

Imagini


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.