Radu Brâncoveanu

Radu Brâncoveanu (uneori Răducanu, d. 15/26 august 1714, Constantinopol) a fost al treilea fiu al lui Constantin Brâncoveanu cu soția sa Marica. Data nașterii nu este cunoscută.

Radu Brâncoveanu

Radu Brâncoveanu. Medalion extras din Del Chiaro.[1]
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cauza decesuluidecapitare Modificați la Wikidata
PărințiConstantin Brâncoveanu
Marica Brâncoveanu Modificați la Wikidata

În cadrul politicii sale matrimoniale, Constantin Brâncoveanu l-a logodit în 1713 pe Radu cu Maria, o fiică a lui Antioh Cantemir, însă căsătoria nu a mai apucat să fie oficiată, întrucât anul 1714 a adus pierderea familiei Brâncoveanu.[2][3]

Radu Brâncoveanu a fost ridicat de turci în aprilie 1714 și dus împreună cu întreaga familie la Constantinopol, după mazilirea tatălui său.[4] A fost întemnițat la Edikule, în Istanbul. În cele din urmă, pe 15 august 1714 a fost decapitat (la fel ca și cei trei frați, boierul Ianache Văcărescu și domnul mazilit) în fața sultanului Ahmed al III-lea, trupurile fiindu-le aruncate în mare iar capetele înfipte în sulițe și purtate prin oraș.

La 20 iunie 1992, a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, el, frații și tatăl său fiind venerați sub numele de „Sfinții Mucenici Brâncoveni”.[5]

Note
  1. Iorga 1930, p. 134.
  2. Berindei 1989, p. 276.
  3. Chiriță 1932, p. 306.
  4. Giurescu 1946, p. 178.
  5. Liliana Teică (), „Constantin Brâncoveanu, ultimul domn ortodox al Țării Românești”, www.tvr.ro, arhivat din original la , accesat în

Bibliografie
  • Berindei, Dan (), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, pp. 275–285
  • Chiriță, Ilie (), „Urmașii lui Brâncoveanu-Vodă”, Arhivele Olteniei, (anul XI) (nr. 63-64): pp. 303–318[nefuncțională]
  • Giurescu, Constantin C. (), Istoria Românilor. Volumul III, Partea întâi. Dela moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul Epocei fanariote (1601-1821), Ediția a doua, revăzută și adăogită, București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.