Răspopeni, Șoldănești

Prima atestare documentară a satului datează de la 19 decembrie 1437. Pe teritoriul satului s-au făcut încercări de întemeiere a două noi localități, care au dispărut între timp.

În 1797, răzeșii satului construiesc o biserică de lemn, cu hramul „Sfîntul Ierarh Nicolae”, primul preot fiind Pavel Marcinshi. În 1864 școala parohială este înregistrată de către stat, iar în 1874 are loc construcția unei noi biserici de piatră in partea centrală a satului. În cele două războaie mondiale, dar și in timpul foametei din anii 1946-1947, numărul locuitorilor s-a micșorat cu circa 200 de persoane, iar încă peste 120 de persoane au fost deportate.

Din 1940 pînă în 1956 satul a fost centru raional. În componența raionului Răspopeni intrau 17 sate. În 1948 școlii din sat i s-a conferit statutul de școală medie. În 1949 are loc colectivizarea, astfel formîndu-se două colhozuri: «Победа» („Pobeda” / Victoria) și «Димитров» („Dimitrov”). Către anul 1952 se unesc într-un singur colhoz «Маленков» („Malenkov”). În 1957 colhozul își schimbă denumirea în «Дружба» („Drujba” / Prietenia), urmînd o altă redenumire în 1993, cînd colhozul a fost numit „Răspopeni”. Colhozul a existat pînă în 1994 cînd are loc privatizarea pămîntului. În urma privatizărilor, a fost întemeiată Societatea pe Acțiuni „Răspopeni”. În 1999 școlii din sat i s-a conferit statutul de liceu teoretic.

Satul este amplasat pe Podișul Moldovei de Nord pe ambele maluri ale rîulețului Dobrușa, la depărtare de 25 km de centrul raional Șoldănești. La 1 sud de sat, pe drumul spre Ignăței, este amplasat aflorimentul Răspopeni, o arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.[3]

Componența Consiliului local Răspopeni (11 consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,[4] este următoarea:

• Cepraga, Valeriu (2011). Răspopeni: istoria satului. Editura Pontos.

• Conacul din Răspopeni
• Raionul Răspopeni