Progres și sărăcie

Progres și sărăcie (în engleză Progress and Poverty) este o carte scrisă de economistul Henry George, publicată în 1879. Cartea analizează de ce sărăcia însoțește progresul economic și tehnologic și de ce economiile au o tendință către creșteri și scăderi ciclice. George folosește istoria și logica deductivă pentru a susține o soluție radicală care se concentrează pe captarea rentei economice din resursele naturale și titlurile de proprietate asupra terenurilor.

Progres și sărăcie
Informații generale
AutorHenry George
Gennonfiction[*][[nonfiction (genre of works in contrast to fictional ones)|]]
Ediția originală
Titlu original
Progress and Poverty
Limbalimba engleză Modificați la Wikidata
Țara primei apariții Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Data primei apariții

Cartea s-a vândut în câteva milioane de exemplare,[1] devenind una dintre cele mai vândute cărți din ultima parte a secolului al XIX-lea.[2][3] A inspirat ideologia cunoscută acum sub numele de georgism. Jacob Riis, de exemplu, marchează în mod explicit începutul trezirii erei progresive ca 1879 (anul publicării acestei cărți).[4] Istoricul Eric F. Goldman, profesor la Universitatea Princeton, a scris următoarele lucruri despre influența cărții Progres și sărăcie:

„Cu câțiva ani înainte de 1952, lucram la o istorie a reformei americane și cercetările mele s-au îndreptat iar și iar către acest fapt: un număr enorm de bărbați și femei, oameni surprinzător de diferiți, bărbați și femei care urmau să conducă America secolului al XX-lea într-o duzină de domenii ale activității umane, au scris sau au spus cuiva că întreaga lor gândire a fost reorientată prin citirea cărții Progres și sărăcie în anii lor de formare. În acest sens, nicio altă carte nu s-a apropiat de o influență comparabilă.”

Progres și sărăcie a avut, poate, un impact chiar mai mare în întreaga lume, în locuri precum Danemarca, Regatul Unit, Australia și Noua Zeelandă, unde influența lui George a fost enormă.[5] Sursele și istoricii contemporani susțin că, în Regatul Unit, marea majoritate a activiștilor liberali socialiști și clasici și-ar putea urmări dezvoltarea ideologică până la Henry George. Popularitatea lui George a fost mai mult decât o fază trecătoare; chiar și până în 1906, un sondaj al parlamentarilor britanici a arătat că lucrarea autorului american era mai populară decât operele lui Walter Scott, John Stuart Mill și William Shakespeare.[6] În 1933, John Dewey a estimat că Progres și sărăcie „a avut o distribuție mai largă decât aproape toate celelalte cărți despre economie politică la un loc”.[7]

Note

  1. „American History: Excerpt from Henry George Progress and Poverty 1879”. University of Groningen. Accesat în .
  2. Hackett, Alice (). Fifty Years of Best Sellers, 1895 - 1945. R.R. Bowker Co.
  3. „Progress and Poverty|Paperback”. Barnes & Noble (în engleză). Accesat în .
  4. Frederick, Peter (). Knights of the Golden Rule the Intellectual as Christian Social Reformer in the 1890s. Lexington: University Press of Kentucky. ISBN 0813152313.
  5. Boast, Richard (). Buying the land, selling the land : governments and Maori land in the North Island 1865–1921. Wellington N.Z.: Victoria University Press, Victoria University of Wellington. ISBN 9780864735614.
  6. Rose, Jonathan (). The intellectual life of the British working classes. New Haven, Conn: Yale University Press. ISBN 978-0300153651.
  7. Dewey, John. „John Dewey's Foreword to Geiger's "The Philosophy of Henry George" (1933)”. Accesat în .

Lectură suplimentară

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.