Prințul George al Serbiei

Prințul George al Serbiei, sau George Karađorđević (n. 27 august 1887, Cetinje, Muntenegru – d. 17 octombrie 1972, Belgrad, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia), a fost fiul cel mare al regelui Petru I al Serbiei și al soției acestuia, Prințesa Zorka a Muntenegrului. El a fost fratele mai mare al regelui Alexandru I al Iugoslaviei.

Prințul George al Serbiei
Date personale
Născut	27 august 1887 Cetinje, Comuna Cetinje, Muntenegru[1]
Decedat	17 octombrie 1972 (85 de ani) Belgrad, RS Serbia, RSF Iugoslavia[2]
Înmormântat	Biserica Sfântul Gheorghe din Oplenac
Părinți	Petru I al Serbiei Zorka, prințesă a Serbiei
Frați și surori	Alexandru I al Iugoslaviei Prințesa Elena a Serbiei Milena av Serbia[*][[Milena av Serbia ((1886-1887))|​]]
Căsătorit cu	Radmila Karađorđević[*][[Radmila Karađorđević ((born 1907))|​]] Radmila Karađorđević[*][[Radmila Karađorđević ((born 1907))|​]] (din 1950)
Cetățenie	Serbia
Religie	Biserica Ortodoxă Sârbă
Ocupație	ofițer
Limbi vorbite	limba sârbă[3]
Apartenență nobiliară
Titluri	prinț prinț () Crown Prince of Serbia[*][[Crown Prince of Serbia (Title of the Heir of the Serbian Throne)|​]]
Familie nobiliară	dinastia Karađorđević
Semnătură

În 1909, prințul George și-a ucis servitorul și, în urma unei campanii negative în presă, a fost obligat să renunțe la pretenția sa la tron. Ulterior a slujit cu distincție în armată, a fost grav rănit în timpul primului război mondial și, prin urmare, a devenit popular în țară, ceea ce a stârnit alarma fratelui său mai mic. În 1925, Alexandru l-a arestat, l-a declarat nebun și l-a fost închis într-un azil. A rămas închis acolo timp de aproape două decenii, până când a fost eliberat de forța ocupantă germană în timpul celui de-al doilea război mondial. După încheierea războiului, el a fost singurul membru al familiei regale care nu a fost trimis în exil și nu a fost declarat dușman al statului.