Poppo de Grapfeld

Poppo (I) de Grapfeld, de asemenea Grabfeld (d. 839/841), a fost un nobil franc probabil descendent al contelui Cancor din familia Robertinilor, conte de Rheingau, și prin urmare probabil cel mai vechi strămoș care apare în documente, din linia masculină a Babenbergilor franconieni. Această veche familie nobiliară este numită de istorici, de asemenea, Popponi (în germană Popponen). Babenbergii Popponi sau franconieni nu trebuie echivalați cu Babenbergii (austrieci).

Poppo I
Conte de Grapfeld
Date personale
Născut790 d.Hr. Modificați la Wikidata
Decedat840 d.Hr. (50 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiHeimerich[*]​[1]
Hadaburg[*]​[1] Modificați la Wikidata
CopiiPoppo de Turingia
Henric de Franconia
Egino de Turingia Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte
Familie nobiliarăPopponen[*]​

La începutul secolului al IX-lea (menționat în documente din 819 până în 839) Poppo I de Grabfeld a fost conte (în germană Gaugraf) în Grabfeld, teritoriu situat astăzi în zona de graniță a statelor federale germane Bavaria și Turingia. În 819/839 Poppo este menționat cu titlul „conte în Saalgau”.

El a fost „principalul om al francilor” în 838–839, atunci când, alături de alți nobili, incluzând conții Gebhard de Lahngau și Adalbert de Metz și arhiepiscopul Odgar de Mainz, s-a opus revolte lui Ludovic Germanul, acordând sprijin tatălui acestuia, împăratul Ludovic cel Pios.

Poppo a fost probabil tatăl (sau bunicul) ducilor Henric de Franconia, Poppo și Egino de Turingia. A murit în jurul anului 839/841.

Note
  1. The Peerage

Bibliografie
  • The Annals of Fulda. (Manchester Medieval series, Ninth-Century Histories, Volume II.) Timothy Reuter (trad.), Manchester, Manchester University Press, 1992.
  • Alfred Friese: Studien zur Herrschaftsgeschichte des fränkischen Adels. Der mainländisch-thüringische Raum vom 7.–11. Jahrhundert. Klett-Cotta, Stuttgart 1979, ISBN 3-12-913140-X (Geschichte und Gesellschaft – Bochumer historische Studien 18).
  • Ferdinand Geldner: Neue Beiträge zur Geschichte der „alten Babenberger“., Editura Meisenbach, Bamberg 1971, ISBN 3-87525-023-0 (Bamberger Studien zur fränkischen und deutschen Geschichte 1).
  • Wolfgang Metz: Babenberger und Rupertiner in Ostfranken. In: Jahrbuch für fränkische Landesforschung., vol. 18, 1958, ISSN 0446-39433, pp. 295–304.
  • Detlev Schwennicke: Europäische Stammtafeln. III, vol. 1, 1984, Tabelul 54.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.