Polarizabilitate

Polarizabilitatea se referă la tendința materiei, atunci când este supusă unui câmp electric, de a dobândi un moment de dipol electric proporțional cu câmpul aplicat.[1] Este o proprietate a particulelor cu sarcină electrică. Atunci când sunt supuși unui câmp electric, electronii încărcați negativ și nucleele atomice încărcate pozitiv sunt supuși unor forțe opuse și suferă o separare de sarcină. Polarizabilitatea este responsabilă de constanta dielectrică a unui material și, la frecvențe înalte (optice), de indicele de refracție al acestuia.

Expresie

Polarizabilitatea unui atom sau a unei molecule se definește ca fiind raportul dintre momentul de dipol indus al acestuia și câmpul electric local; într-un solid cristalin, se consideră momentul de dipol pentru o celulă primitivă.[2]

Polarizabilitatea într-un mediu izotrop este definită ca fiind raportul dintre momentul de dipol indus al unui atom la câmpul electric care produce acest moment de dipol:[3][1]

Unitatea de măsură în Sistemul Internațional este C·m2·V−1 = A2·s4·kg−1, iar unitatea CGS este cm3.

Note
  1. Marcu Gheorghe - Chimia metalelor. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979, pag. 171.
  2. Lide, David (). The CRC Handbook of Chemistry and Physics. The Chemical Rubber Publishing Company. pp. 12–17.
  3. Introduction to Electrodynamics (3rd Edition), D.J. Griffiths, Pearson Education, Dorling Kindersley, 2007, ISBN: 81-7758-293-3

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.