Planul Bakker-Schut

Planul Bakker-Schut, sau Planul olandez de anexare a teritoriilor germane după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost conceput în Olanda pentru anexarea unor teritorii germane cu titlu de compensații de război. În octombrie 1945 statul olandez a cerut Germaniei compensații de război în valoare de 25 de miliarde de guldeni, dar în februarie 1945, la Conferința de la Ialta, s-a stabilit deja faptul că compensațiile nu vor fi sub forma banilor. Planul care a fost lucrat cel mai detaliat a fost Planul Frits Bakker-Schut, cunoscut apoi ca Planul Bakker-Schut. În forma sa cea mai ambițioasă acest plan includea anexarea orașelor Köln, Aachen, Münster și Osnabrück și urma să mărească Olanda cu o suprafață între 30 - 50 %. Populația locală urma să fie deportată sau, dacă vorbea dialectul german al Țărilor de Jos, urmau să fie „batavizați” (asimilați).

Planul Bakker-Schut . La stânga se află Olanda, la dreapta o parte a Germaniei cunoscut ca Saxonia Inferioară și Renania de Nord-Westfalia. Aria colorată din mijloc erau propuse pentru anexare la Olanda.

Planul a fost refuzat de SUA, s-a admis doar anexarea unei suprafețe de 69 km² Germaniei, care în anul 1963 s-a returnat integral Germaniei Federale după ce Germania a plătit compensații în valoare de 280 milioane de mărci germane. Au fost deportați 3.691 de germani, la care Marea Britanie a răspuns prin expulzarea a 100.000 cetățeni germani, care trăiau în Germania.