Pierre Corneille

Pierre Corneille (n. , Rouen, Franța – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine. Supranumit „fondatorul tragediei franceze”, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani.

Pierre Corneille
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Rouen, Franța[5][6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței Modificați la Wikidata
Înmormântatéglise Saint-Marcoul de Monceaux-l'Abbaye[*][[église Saint-Marcoul de Monceaux-l'Abbaye (church located in Oise, in France)|]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriThomas Corneille[*][[Thomas Corneille (French dramatist (1625-1709))|]][8]
Antoine Corneille[*][[Antoine Corneille (poet francez)|]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarie de Lampérière[*][[Marie de Lampérière (28 Aug 1617 -)|]] Modificați la Wikidata
CopiiPierre Corneille[*][[Pierre Corneille |]] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturg
poet
traducător
scriitor
jurist-poet[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9][10] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materlycée Pierre-Corneille[*][[lycée Pierre-Corneille (public school in Rouen, France)|]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Biografie

Corneille s-a născut la 6 iunie 1606 în Rouen, Franța și a început să studieze dreptul la 18 ani. În 1629 va scrie prima sa comedie, Mélite. Piesa a avut mare succes la Paris, drept urmare Corneille a început să scrie piese în mod regulat. În 1634 atenția s-a concentrat asupra lui Corneille, când acesta a fost ales sa scrie versuri cu prilejul vizitei Cardinalului Richelieu la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille și l-a ales să se numere printre „Cei cinci poeți”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou, și Claude de Lestoile.

Opere

  • Mélite (1629, prima lucrare, comedie)
  • Clitandre ou l’Innocence persécutée (1631)
  • La Veuve (1632)
  • La Galerie du Palais (1633)
  • La Suivante (1634)
  • La Place royale (1634)
  • Médée (1635)
  • L’Illusion comique (1636)
  • Le Cid (1637)
  • Horace (1640)
  • Cinna ou la Clémence d'Auguste (1641)
  • Polyeucte (1642)
  • Le Menteur (1644)
  • La Mort de Pompée (1643)
  • Rodogune (1644)
  • La Suite du Menteur (1645)
  • Théodore (1646)
  • Héraclius (1647)
  • Don Sanche d’Aragon (1649)
  • Andromède (1650)
  • Nicomède (1651)
  • Pertharite (1651)
  • Œdipe (1659)
  • La Toison d'or (1660)
  • Sertorius (1662)
  • Sophonisbe (1663)
  • Othon (1664)
  • Agésilas (1666)
  • Attila (1667)
  • Tite et Bérénice (1670)
  • Psyché (1671)
  • Pulchérie (1672)
  • Suréna (1674)

Note

  1. Autoritatea BnF, accesat în
  2. Pierre Corneille, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  3. Pierre Corneille, SNAC, accesat în
  4. Pierre Corneille, Internet Broadway Database, accesat în
  5. „Pierre Corneille”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  6. Корнель Пьер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  7. Encyclopédie Larousse en ligne
  8. IeSBE / Kornel, Toma[*][[IeSBE / Kornel, Toma (articol enciclopedic)|]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. Autoritatea BnF, accesat în
  10. CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.