Tihon al Moscovei

Tihon al Moscovei (n. 31 ianuarie 1865, Q4223840^⁠(d), Toropets Uyezd^⁠(d), RSFS Rusă, URSS – d. 7 aprilie 1925, Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse de după Revoluția din Februarie și prăbușirea Imperiului Țarist.

Tihon al Moscovei
Date personale
Născut	31 ianuarie 1865 Q4223840⁠(d), Toropets Uyezd⁠(d), RSFS Rusă, URSS
Decedat	7 aprilie 1925 (60 de ani)[1][2] Moscova, RSFS Rusă, URSS
Înmormântat	Novoe Donskoe kladbișce[*][[Novoe Donskoe kladbișce (cemetery in Moscow, Russia)|​]] Mănăstirea Donskoi[*]​
Cetățenie	Imperiul Rus  Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	preot
Limbi vorbite	limba rusă[3]
Venerație
Sărbătoare	26 septembrie 7 februarie 7 aprilie 9 octombrie 18 octombrie 18 noiembrie
Sfinți

În anul 1918 a fost de acord ca episcopii din Basarabia să decidă singuri sub ce formă și de care structură bisericească doresc să aparțină. Presiunea autorităților române a dus la exilul arhiepiscopului Anastasie Gribanovski al Chișinăului și al celor doi episcopi vicari ai săi.

În anul 1921 a acordat același drept și Bisericii Ortodoxe Estoniene.

În 1922 patriarhul Tihon a fost arestat de autoritățile sovietice și suspendat din funcție. A fost eliberat în 1923, sub presiune externă.

A murit în 1925, probabil otrăvit.

În anul 1981 fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei ca „mărturisitor al credinței”. Patriarhia Moscovei l-a canonizat de asemenea în 1989, act survenit pe fondul dezghețului relațiilor sovieto-americane în cadrul politicii de Glasnost (deschidere) promovată de Mihail Gorbaciov.