Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei

Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei este o trecătoare aflată la limita dintre Carpații Occidentali Românești și Carpații Meridionali între Munții Poiana Ruscă și Munții Țarcului, situată pe valea valea Bistrei la altitudinea de 700 m și, care face legătura între Culoarul Bistrei și Depresiunea Hațegului.[1][2]

Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei
Altitudine700 m
MunțiMunții Poiana Ruscă la nord
Munții Țarcu la sud
Coordonate🌍 ({{PAGENAME}})
Țară România
VăiBistra
Breazova
Ascensiune începând dinSatul Bucova din Comuna Băuțar, Caraș-Severin
Satul Zeicani din Comuna Sarmizegetusa, Hunedoara
Drum de acces DN68
Perioadă de închidereDeschis tot timpul anului
Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei se află în România
Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei
Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei (România)

Date geografice

La nord de trecătoare se află vârful Dealul Mare de 969 m.[1]

Pasul, care leagă orașele Oțelu Roșu – aflat la vest și Hațeg – aflat la nord-est, asigură actual legătura rutieră[3] și – în trecut[4] și pe cea feroviară, dintre Banat și Transilvania[3] de sud-vest (prin DN68[5], respectiv prin linia CFR 211). Cea mai apropiată stație de cale ferată (funcțională) se află la Băuțar[6] (astăzi cap de linie, infrastructura feroviară pe distanța Băuțar - Hațeg fiind dezafectată),[4] iar cel mai apropiat aeroport la Caransebeș.

Repere

Pe aici în Antichitate a trecut calea vestică de acces către capitala Daciei – Sarmisegetusa, denumirea antică a trecătorii fiind probabil aceea de Tapae.[7]

În această zonă dacii, în perioada Războaielor Daco-Romane au dat 3 bătălii. Prima – în anul 87 s-a soldat cu înfrângerea romanilor conduși de către Cornelius Fuscus. În anul următor, soarta armelor a fost de această dată defavorabilă Regatului Dac. În 101 a avut loc ultima dintre bătălii – cea decisivă a primului război daco-roman – defavorabilă și de această dată dacilor.[8]

În perioada medievală aici s-a aflat o vamă[9], administrată de către familia Kendeffy (cu curtea nobiliară în satul Râu de Mori).[10] S-a presupus un timp, că tot aici ar fi avut loc în primăvara anului 1442 bătălia dintre Iancu de Hunedoara și armatele otomane conduse de către Mezid-beg.[3] Bătălia în cauză a avut loc pe 22-23 martie de fapt în zona unei alte „Porți de Fier” (amintită în cronicile turcești între Alba Iulia și Sibiu)[11], pasul fiind însă locul unde mai târziu în vara aceluiași an tot Iancu de Hunedoara a distrus o mică armată condusă de beglerbegul Rumeliei[12] Sehabeddin bei (înfrângere premergătoare dezastrului suferit ulterior de trupele acestuia, pe valea Ialomiței[13] în 02 septembrie[14]).

În 1896 în amintirea luptei care ar fi avut loc aici, statul maghiar a ridicat lângă trecătoare la Zeicani un monument în formă de buzdugan, distrus în 1992.[15]

Terenul accidentat și declivitățile mari, au impus ca soluție tehnică, construirea prin pas a unei căi ferate mixte – cu cremalieră, care a funcționat prin pas între anii 1908 - 1978 și a fost deservită numai de locomotive cu aburi. Actual sectorul de cale ferată al liniei 211 dintre Subcetate și Băuțari este dezafectat.[6]

Obiective turistice din vecinătate

Referințe
  1. Muntele Mic-Țarcu Harta turistică, Gheorghe Niculescu, Dănuț Călin, 1989, accesat 25 iulie 2015
  2. Munții Poiana Ruscă Harta turistică Arhivat în , la Wayback Machine., H. G. Kraütner, accesat 25 iulie 2015
  3. Poarta de Fier a Transilvaniei în „Dicționar Enciclopedic”, Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Editura Enciclopedică, 1993-2009
  4. Anexă: Regulament de exploatare pentru circulația trenurilor pe distanța Voislova – Bouțari și retur; Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 586 din 05.08.2011; accesat la 30 iulie 2017
  5. România – atlas rutier , Ed. Cartographia Ltd., Budapesta, 2008, ISBN 978-963-352-64-0
  6. Muzeul CFR – Patrimoniu – Locomotiva tender cu roți dințate 40.005 pentru linia cu cremalieră Subcetate-Bouțari în Tren Magazin Arhivat în , la Wayback Machine., Buletin informativ al Tren Clubului Român, nr. 21 martie 1996, accesat la 26 iulie 2015
  7. en „Romans and Barbarians: Four Views form the Empire's Edge 1st Century AD”, Derek Williams, St. Martins Pr., USA, 1999, ISBN 978-0312199586, accesat 26 iulie 2015
  8. Primul război dacic. Anii 101-102 p. Chr. Arhivat în , la Wayback Machine., Christina Știrbulescu (Dr.), Eugen S. Teodor (Dr.), portalul Muzeului Național de Istorie mnir.ro, accesat 26 iulie 2015
  9. Acces Țara Hațegului, portalul Geoparcului Dinozaurilor Țara Hațegului – „hateggeoparc.ro”, accesat 25 iulie 2015
  10. Istoricul comunei Râu de Mori Arhivat în , la Wayback Machine., portalul comunei Râu de Mori riu-de-mori.ro, accesat la 26 iulie 2015
  11. Incursiuni otomane în secolul al XV-lea în comitatul sibian Arhivat în , la Wayback Machine., Mr.drd. Ioan Părean, Revista Academiei Forțelor Terestre, Nr. 4/1999, accesat 26 iulie 2015
  12. Medalion „Iancu de Hunedoara-Ioan Corvin” în Mică enciclopedie de mari valori ridicate dintre români, Octavian Dan Căpățină, Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2011, p.34, ISBN 978-606-8004-21-1accesat 26 iulie 2015
  13. Histoire Chronologique de la Roumanie, Constantin C. Giurescu, Horia C. Matei, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976, p. 88.
  14. Iancu de Hunedoara „erou al creștinătății” în Corbi-Muscel Monografie Etnoculturală[nefuncțională] , Grigore Constantinescu, Ed. Tiparg, Pitești, 2006, p. 43, ISBN 973-735-089-8, accesat 26 iulie 2015
  15. Buzduganul lui Hunyadi, Csaba Szabó, portalul de contact româno-maghiar „Corbii Albi”, corbiialbi.ro

Legături externe

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.