Panromânism

Panromânismul identifică o mișcare ideologică, pannaționalistă de formare a unei patrii comune a românilor (inclusiv cei din țările vecine României), aromânilor, megleno-românilor, istro-românilor socotiți ca membri ai unui unic popor; în domeniul lingvistic, această mișcare ia în domeniul istoriei, filologiei și lingvisticii poziții protocroniste și socotește toate limbile romanice orientale ca fiind o singură limbă, anume limba română „comună”.[1]

Reprezentarea regiunilor istorice în care a evoluat poporul român, ca „state românești” în sensul național modern al cuvântului, poate fi asimilată panromânismului.[2]

  • Ramurile limbilor romane orientale și răspândirea lor.
    Ramurile limbilor romane orientale și răspândirea lor.
  • Evoluţia limbilor romane orientale de-a lungul veacurilor.
    Evoluţia limbilor romane orientale de-a lungul veacurilor.
  • „Rumânia” văzută de Cezar Bolliac (1855).
    „Rumânia” văzută de Cezar Bolliac (1855).
  • Regiuni istorice majoritar sau parțial locuite de vorbitorii limbii române.
    Regiuni istorice majoritar sau parțial locuite de vorbitorii limbii române.
  • Un steag legendar cu menţiunea SPQR.
    Un steag legendar cu menţiunea SPQR.

Note
  1. Marius Sala, dir., Enciclopedia limbilor romanice, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1989, ISBN: 973-29-0043-1, p. 275).
  2. De unde provin numele regiunilor României. Poveștile ”botezătorilor”. Adevărul, 3 februarie 2013.

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.