Oxid de staniu (II)
Oxidul de staniu (II) (de asemenea cunoscut și ca oxid stanos) este un compus anorganic cu formula SnO. Este format din staniu și oxigen, metalul având starea de oxidare +2. Există două forme: forma stabilă de culoare albastru-neagră și o formă metastabilă de culoare roșie.
| Oxid de staniu (II) | |
![]() __ Sn2+ __ O2− | |
![]() | |
| Nume IUPAC | Oxid de staniu (II) |
|---|---|
| Alte denumiri | Oxid stanos Monoxid de staniu |
| Identificare | |
| Număr CAS | 21651-19-4 |
| PubChem CID | 88989 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | SnO |
| Aspect | pudră neagră sau roșie (anhidru) alb (hidrat) |
| Masă molară | 134,709 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 6,45 g/cm3 |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | 1 080 °C |
| Structură cristalină | Sistem cristalin tetragonal |
| Presiune de vapori | 0 millimetre of mercury[1] |
| Pericol | |
Nelistat | |
![]() | |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Obținere și reacții
_oxide_burning.JPG.webp)
Forma stabilă a oxidului de staniu poate fi preparată prin încălzirea oxidul de staniu (II) hidrat, SnO·xH2O (x<1), care este precipitat când o sare de staniu (II) este reacționată cu o bază alcalină, cum ar fi hidroxidul de sodiu (NaOH). [2] Metastabil, oxidul de staniu roșu poate fi preparat prin încălzirea la temperaturi mici a precipitatului produs prin acțiunea amoniacului în soluție cu o sare de staniu (II). [2] Oxidul de staniu poate fi preparat ca substanță pură în laborator, prin încălzirea controlată a oxalatului de staniu (II) în absența aerului. [3]
Oxidul de staniu (II) arde în aer cu o flamă verde, formând dioxidul de staniu (SnO2): [2]
Referințe
- http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0615.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - Egon Wiberg, Arnold Frederick Holleman (2001) Inorganic Chemistry, Elsevier ISBN 0-12-352651-5
- Satya Prakash (2000),Advanced Inorganic Chemistry: V. 1, S. Chand, ISBN 81-219-0263-0
-oxid.png.webp)

