Otto Berg

În 1925, în Germania, Walter Noddack , Ida Tacke și Otto Berg au raportat că au detectat elementul în minereul de platină și în mineralul columbit. Ei au găsit, de asemenea, reniu în gadolinit și molibdenit.[1] În 1928 au reușit să separe un gram din forma metalică a reniului prin procesarea a 660 kg de molibdenit.[2]

Aceeași echipă a fost – de asemenea – implicată în descoperirea technețiului, raportând descoperirea elementului cu numărul de ordine 43 tot în 1925. Elementul 43 a fost denumit masuriu (după Masuria, regiunea în care își avea originea familia lui Walter Noddack).[3] Grupul a bombardat columbitul cu un fascicul de electroni și a dedus prezența elementului 43 prin examinarea spectrogramelor de difracție de raze X. Lungimea de undă a radiației X produse este corelată numărului atomic printr-o formulă derivată de către Henry Moseley în 1913. Echipa a susținut că detectează un semnal de raze X slab la o lungime de undă specifică elementului 43. Experimentul nu putut fi replicat de către alți cercetători ai epocii, motiv pentru care descoperirea lor a fost considerată eronată pentru mulți ani.[4][5]

Paternitatea descoperirii elementului cu numărul de ordine 43 îi este atribuită lui Carlo Perrier și Emilio Segrè (1937).