Noua Guinee Occidentală

Noua Guinee Occidentală este partea occidentală a insulei Noua Guinee care aparție Indoneziei, cealaltă parte, orientală, fiind constituită de statul suveran Papua Noua Guinee. Din 2022, ea este constituită din șase provincii. Ea a cunoscut diferite nume în cursul timpului, Noua Guinee Neerlandeză până în 1962 și Irian Jaya până în 2002, însă numele adoptat după 1961 de către indepentiștii papuași este Papua Occidentală.[1] Indonezia o denumește Papua din 2002.

Legitimitatea încorporării Noii Guinei Occidentale în teritoriul indonezian în 1969 rămâne controversată. Ea este respinsă de către o mare majoritate a papuașilor.[2]

Această regiune, care constituie 22% din teritoriul indonezian, este doar foarte puțin populată, cu doar 3.593.803 de locuitori în 2010 față de 237 de milioane pentru întregul arhipelag indonezian (adică 1,5% din populația totală). Este alcătuită dintr-un ansamblu de teritorii cel mai adesea foarte greu de accesat și locuite precum și partea de est a insulei de populații preponderent papuașe. Poziția sa îndepărtată, caracteristicile sale culturale, istorice și geografice fac din aceasta o regiune aparte a Indoneziei.

Populația locală speră organizarea unui referendum pentru autodeterminare,[2] cum a fost cazul, la sfârșitul anilor 1990, în Timorul de Est, care era ocupat și el de Indonezia.

Nume

Vorbitorii se aliniază cu o orientare politică atunci când aleg un nume pentru jumătatea de vest a insulei Noua Guinee.[3] Numele oficial al regiunii este „Papua”, conform Organizației Internaționale pentru Standardizare (ISO).[4][5] Activiștii pentru independență se referă la regiune ca „Papua de Vest”, în timp ce oficialii indonezieni au folosit și „Papua de Vest” pentru a denumi provincia de vest a regiunii din 2007.[6] Din punct de vedere istoric, regiunea a avut numele oficiale de Noua Guinee Neerlandeză (1895–1962), Noua Guinee de Vest sau Irianul de Vest (1962–73), Irian Jaya (1973–2002) și Papua (2002–prezent).[7]

Religii

Pincipalele religii, după recensământul din anul 2000, sunt creștinismul (78 %, din care protestantismul 54 % și catolicismul 24 %), islamul (21 %), hinduismul și budismul (1 %).

Note
  1. Saltford, J. (), The United Nations and the Indonesian takeover of West Papua, 1962–1969 (în engleză), Routledge, London
  2. Elmslie, J. (), Irian Jaya under the gun: Indonesian economic development versus West Papuan nationalism (în engleză), University of Hawaii Press, Honolulu, ISBN 9780824826352
  3. Leith, Denise (). The Politics of Power: Freeport in Suharto's Indonesia. University of Hawaii Press. p. xxv.
  4. „Indonesia Provinces”. www.statoids.com.
  5. Kayo, AuthorEdison Sutan (). „Kode singkatan geografis wilayah di Indonesia”. Kode Singkatan (în indoneziană).
  6. „West Irian Jaya officially renamed West Papua angering independence movement”. Radio New Zealand (în engleză). .
  7. Rees, Stuart (). Passion for Peace: Exercising Power Creatively. UNSW Press. p. 150.

Bibliografie
  • Conboy, Ken. 2003. Kopassus. Equinox Publishing, Jakarta Indonesia. ISBN: 979-95898-8-6
  • L, Klemen (). „Forgotten Campaign: The Dutch East Indies Campaign 1941–1942”. Arhivat din original la . Accesat în .
  • Leith, Denise. 2002. The Politics of Power: Freeport in Suharto's Indonesia. Honolulu: University of Hawaii Press. ISBN: 0-8248-2566-7
  • Monbiot, George. 1989, 2003. Poisoned Arrows: An investigative journey through the forbidden lands of West Papua. London: Michael Joseph, Green Books. ISBN: 1903998271
  • Penders, C.L.M., The West New Guinea débâcle. Dutch decolonisation and Indonesia 1945–1962, Leiden 2002, KITLV
  • "Arrow Against the Wind." Narrative of documentary on people of Asmat and Dani, their culture, and their relationship with the nature Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Throwim Way Leg by Tim Flannery
  • Neles Tebay : West Papua. The struggle for peace with justice. Catholic Institute for International Relations: London 2005, ISBN: 1 85287 316 7.
  • Marshall, A.J. and B. Beehler (eds.), "The Ecology of Papua". 2007. Parts 1 & 2 as Vol. 6 in "The Ecology of Indonesia" series. Singapore: Periplus Press.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.