Nina Ermurachi

Nina Ermurachi (n. , Florițoaia Veche, raionul Ungheni, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. ) a fost o interpretă de muzică populară din Republica Moldova.

Nina Ermurachi
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Florițoaia Veche, raionul Ungheni, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedată (67 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Central din Chișinău[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalmuzică populară  Modificați la Wikidata
Instrument(e)voce[*]​  Modificați la Wikidata

S-a născut într-o familie de țărani cu cinci copii, ea fiind mezina.[2] Și-a făcut studiile la Școala medie de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău în anii 1971–1973, fără să absolve această instituție. În anii 1966–1968 și 1985–1987 cântă în Capela corală „Doina” a Filarmonicii din Chișinău. De asemenea, activează ca solistă în mai multe colective: Orchestra de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii din Chișinău (1968–1984; 1991–1995), Orchestra de muzică populară „Moldoveneasca” (1988) și Orchestra de muzică populară „Arta” (1989–1991).[3]

A înregistrat albumul Cântec de joc, iar în repertoriul său se regăsesc piese ca Măi cucule blestemat (cântec de debut[4]), Frunză verde iasomie, Cântec vechi de cătănie, Și-am zis verde brad de munte, Lăsați-mă să cânt etc.[3]

Interpreta a fost distinsă cu titlul de Maestru în Artă în 1998, împreună cu alți artiști din Orchestra de muzică populară „Folclor”.[5] A participat la o serie de festivaluri de muzică populară, printre care Festivalul „Crizantema de Aur” de la Târgoviște (1996) și Festivalul „Maria Tănase” de la Craiova.[4]

Nina Ermurachi s-a căsătorit la 23 de ani, dar a divorțat. Are un fiu Octavian, căsătorit cu textiera și cantautoarea Maria Stoianov.[2]

A decedat la 20 octombrie 2016.[6]

Referințe
  1. S-a stins din viaţă interpreta de muzică populară Nina Ermurachi, accesat în
  2. Negru, Lena (). „EXCLUSIV! Una dintre artistele din garda veche: „Lăsați-mă să cânt!"”. APROPO Magazin. Accesat în .
  3. Buzilă & Colesnic 2000.
  4. „Nina Ermurachi, cntareata de muzica populara”. Timpul de dimineață. . Accesat în .
  5. „Cu privire la conferirea de distincții de stat unui grup de artiști ai Orchestrei de Muzică Populară "Folclor" a Companiei de Stat "Teleradio-Moldova"”. . Accesat în .
  6. Rodica Mazur (). „Interpreta Nina Ermurachi s-a stins din viață”. TeleRadio Moldova -Cultură. Accesat în .

Bibliografie
  • Buzilă, Serafim; Colesnic, Iurie (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. p. 110.

Lectură suplimentară
  • Belicov, S. (). „Povestiți-ne despre Nina Ermurachi”. Moldova (11).
  • Ciobanu, C. (). „Glasul dorului”. Viața satului.
  • Iuncu, R. (). „Nina Ermurachi între a fi și a nu fi”. Flux (5).
  • Furdui, G. (). „Romanța e predilecția mea dintotdeauna”. Patria tânără.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.