Nicolae Teclu

Nicolae Teclu (n. 18 octombrie 1839, Brașov - d. 13/26 iulie 1916, Viena, Austria) a fost un chimist român de renume internațional, membru al Academiei Române[1] din 1879, susținător al ideii de eliberare națională a românilor din Transilvania. Inițial a studiat ingineria și arhitectura, iar apoi chimia. Ulterior și-a continuat cariera devenind profesor de chimie generală și chimie analitică la Viena. A avut o contribuție substanțială la dezvoltarea chimiei mondiale.[2] Unul dintre subiectele cercetate de el a fost flacăra, realizând un arzător (bec) performant, ce a păstrat numele de Bec (arzător) Teclu.[3]

Nicolae Teclu
Date personale
Născut18 octombrie 1839
Brașov, Transilvania
Decedat (76 de ani)
Viena, Austria
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
cadru didactic universitar[*]​
arhitect Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăRomânia, Austria
Domeniuchimist
Alma MaterAcademia de Arte Frumoase din München
Universitatea Tehnică din Viena  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruStudii de rezistență a hârtiei și a fibrelor lemnoase
Pigmenți minerali
Uleiuri utilizate în pictură
Combustia gazelor
Membru titular al Academiei Române

Biografie

S-a născut în 1839, la Brașov, urmând studiile liceale tot aici. Până la nașterea acestuia, studiul chimiei era slab dezvoltat. A terminat Institutul Politehnic din Viena, secția Chimie, și Academia de Arte Frumoase din München, secția Arhitectură.[4] Mai târziu, acesta devine profesor de chimie la Colegiul Național ''Andrei Șaguna'' din Brașov. În 1890 obține brevet pentru realizarea invenției sale, arzătorul cu mecanism de reglare a raportului dintre aer și gaz. "Becul" său produce o flacără mai fierbinte decât Becul Bunsen și deci este superior acestuia.[5] Folosirea acestui tip de arzător este răspândită în România, dar și în întreaga lume.

Domeniile care au fost studiate de el includ:

  • Studii de rezistență a hârtiei și a fibrelor lemnoase
  • Pigmenți minerali
  • Uleiuri utilizate în pictură
  • Combustia gazelor

Tot lui îi aparțin o serie de aparate de laborator păstrate în prezent la Universitatea din București. Cele mai importante sunt aparatul pentru detectarea metanului și un altul pentru prepararea ozonului.[6] A analizat chimia unui meteorit găsit în 1870 la Goalpara, India.

Premii și recunoașteri

Este Cavaler al Ordinului Franz Joseph[7].

A primit Medalia „Bene Merenti”[8] (aprilie 1905).

Nicolae Teclu rămâne unul dintre primii chimiști români care s-au făcut cunoscuți și sunt recunoscuți la nivel internațional.[9] În plus, o parte din școlile sau liceele cu profil de chimie din România poartă numele acestuia. Unul dintre acestea este Liceul Tehnologic „Nicolae Teclu” din Copșa Mică, Județul Sibiu.

Note
  1. Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – T
  2. Biografia lui Nicolae Teclu
  3. Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 21.
  4. Brașoveanul care a revoluționat lumea chimiei. Nicolae Teclu a avut peste 60 de invenții printre care și becul care îi poartă numele, 14 noiembrie 2013, Simona Suciu, Adevărul, accesat la 22 august 2016
  5. „Bunsen, Teclu or Meker-Fisher?”. Accesat în .
  6. Sumar al istoriei științei în orașul Brașov
  7. Österreichische Illustrierte Zeitung, 7 November 1909
  8. Monitorul Oficial, 29 aprilie 1905[nefuncțională] , p.829
  9. ro http://www.referat.ro/referate/Nicolae_Teclu_eabd2.html Arhivat în , la Wayback Machine.

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.