Nemesis

Nemesis (grec. Νέμεσις, numită și Rhamnusia) era, în mitologia greacă, zeița răzbunării care pedepsește crimele, conservând și supraveghind ordinea și echilibrul în univers sub raportul moral, prin cântărirea riguroasă a fericirii și nenorocirii umane.

Nemesis
Nemesis (muzeul Luvru)
Civilizațiareligia în Grecia Antică[*]​  Modificați la Wikidata
UrmașiTelchines[*][[Telchines (Greek minor gods, original inhabitants of Rhodes)|​]]
Elena (mitologie)  Modificați la Wikidata
TatăErebus[1][2]  Modificați la Wikidata
MamăNyx[3][4]  Modificați la Wikidata
BunicHaos  Modificați la Wikidata
Haos  Modificați la Wikidata
BunicăCaligo[*][[Caligo (Roman diety)|​]]  Modificați la Wikidata
Caligo[*][[Caligo (Roman diety)|​]]  Modificați la Wikidata
Pentru alte sensuri, vedeți Nemesis (dezambiguizare).

La Homer, numele comun νέμεσις are sens de justiție divină: la origine, νείμειν înseamnă "a împărți (echitabil)", sensul fiind legat de distribuirea egală a șansei și neșansei, deoarece dereglarea proporției între noroc și ghinion nu rămânea nepedepsită.

Prezentare
Nemesis
(pictură de Alfred Rethel, 1837)

Nemesis este socotită fiică a cuplului Zeus-Ananke, dar conform lui Hesiod în Theogonia (v. 223, dar într-un pasaj socotit interpolare), ea este fiica Nopții (Nyx).

Tragicii o prezintă pe Nemesis în primul rând ca răzbunătoare a crimelor și pedepsitoare a aroganței, înrudită deci cu grupul Erynnys, adică "Furiile".

Ca supraveghetoare a echilibrului dintre bine și rău și zeiță vindicativă, Nemesis veghează destinul particular al ființelor și al lucrurilor, adică menținerea locului destinat fiecăruia și păstrarea măsurii în toate; iar pe de altă parte, Nemesis pedepsește orgoliul sau credința umană că omul își poate depăși condiția cosmică, implicit faptele omenești comise cu intenția de a modifica ordinea naturii. De asemenea, Nemesis veghează aplicarea principiului delfic Nimic prea mult (Μηδέν αγάν) - deviză înscrisă pe frontonul sanctuarului din cetatea Delphoi; forma latină, la Terentius: Ne quid nimis (Andria, 61).

Templul lui Nemesis din Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Nemesis este înfățișată ca o femeie serioasă, cu un bici, o sabie, o pereche de hățuri sau o balanță în mâna stângă. În perioada elenistică este portretizată cu un volan. Este numită și Rhamnusia, de la un templu și o statuie a sa din Rhamnus, un sat din partea nordică a Africii. Epitetul Adrasteia ("cea de care nimeni nu poate scăpa") i-a fost atribuit ulterior.

Roma

Romanii au preluat cultul grec pentru Nemesis (uneori numită Pax-Nemesis), transferând asupra ei atributele zeiței locale Fortuna, devenită patroana generalilor imperiali și a gladiatorilor.

Bibliografie
  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și

Legături externe
  1. Hyginus mythographus, Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. Marcus Tullius Cicero, Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. 223, Teogonia
  4. RSKD / Nemesis[*][[RSKD / Nemesis (dictionary entry)|​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.