Muntele Nebo

Sculptura șarpelui de aramă și vedere spre Țara Promisă-Marea Moartă și Ierusalim

Potrivit (Deuteronomului), Moise s-a înălțat pe muntele Nebo, în țara Moabului (astăzi în Iordania), și de acolo a văzut Țara Canaanului (Pământul Făgăduinței), spre care îi condusese pe israeliți și în care Dumnezeu îi spusese că nu va intra. Moise a murit atunci acolo la vârsta de 120 de ani.[1] Conform Bibliei (Deuteronomul 34:6), mormântul lui Moise este necunoscut. Un monument de pe muntele Nebo comemorează moartea lui Moise după ce a văzut Țara Canaanului, peste valea Iordanului. Un mormânt pretins al lui Moise este situat la Maqam El-Nabi Musa, în Cisiordania, 11 km la sud de Ierihon și 20 de km la est de Ierusalim.[2]

Muntele Nebo este apoi menționat din nou în Biblie în (Cartea a doua a Macabeilor 2:4–7), când profetul Ieremia a ascuns cortul și Chivotul Legământului într-o peșteră de acolo.

O biserică creștină din vremea bizantină se află în vârful Muntelui Nebo.

La 20 martie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat vârful Muntelui Nebo în timpul pelerinajului său în Țara Sfântă.[3] În timpul vizitei sale, el a plantat un măslin lângă capela bizantină, ca simbol al păcii.[4] Papa Benedict al XVI-lea a vizitat situl în 2009, a ținut un discurs și a privit din vârful muntelui în direcția Ierusalimului.[5]

O sculptură în formă de cruce încrucișată de pe muntele Nebo a fost creată de artistul italian Giovanni Fantoni. Este un simbol al miracolului șarpelui de aramă invocat de Moise în pustiu (Numerii 21:4–9) și crucea pe care Isus a fost răstignit (Ioan 3:14).

Pardoseală mozaică în diaconicon-baptisteri

Explorarea sistematică începută de Sylvester J. Saller O.F.M. a fost continuată în 1933 de către Ieronim Mihaic de la Studium Biblicum Franciscanum. Pe cel mai înalt punct al muntelui, Syagha,[6] rămășițele unei biserici bizantine[7]și mănăstirea au fost descoperite în 1933.[8]Biserica a fost construită pentru prima dată în a doua jumătate a secolului al IV-lea pentru a comemora locul morții lui Moise. Designul bisericii urmează un model tipic basilicat . A fost extinsă la sfârșitul secolului al V-lea d.Hr. și reconstruită în anul 597 d.Hr. Biserica este menționată pentru prima dată într-o relatare a unui pelerinaj făcut de o doamnă Aetheria în anul 394 d.Hr. Șase morminte au fost găsite scobite din stânca naturală de sub podeaua acoperită cu mozaic a bisericii.

Bellarmino Bagatti care a lucrat pe șantier în 1935 și Virgilio Canio Corbo au excavat mai târziu interiorul bazilicii.[9]

Biserica antică, destinație de pelerinaj incă din secolul al IV-lea, a fost excavată intre anii 1933 și 1938 de către Silvestru Saller, aducând la lumină bazilica cu capelele sale si anexele maănăstirii.[10] Mozaicurile rafinate au fost apoi acoperite din nou cu sol pentru protecție.[10] În 1963, custodia Țării Sfinte a decis restaurarea pardoselilor din mozaic, iar Virgilio Corbo a fost pus în fruntea proiectului.[10] Un adăpost metalic proiectat la Oxford a fost ridicat deasupra ruinelor, dar lucrările au fost întrerupte de războiul arabo-israelian din 1967.[10] Lucrările reînnoite au urmat între 1976-1984, când un nou mozaic a fost descoperit în diaconicon-baptisteriu.[10] Până în 1984 s-au finalizat lucrările de consolidare, iar ca urmare bazilica a putut fi folosită atât în scop liturgic, cât și pentru afișarea mozaicurilor restaurate, fie in situ, fie montate pe pereți.[10] După planurile reînnoite elaborate în 1989 și studiile geologice și evaluările structurilor antice și moderne făcute un deceniu mai târziu, un nou adăpost, practic o bazilică completă a fost construită peste vechea biserică între decembrie 2007 și ziua redeschiderii la 15 octombrie 2016. Nici măcar moartea subită a lui Michelle Piccirillo, o figură cheie a proiectului, în octombrie 2008, nu a dus la o întrerupere a lucrărilor.[10]

În prezbiteriul capelei moderne, construit pentru a proteja situl și a oferi spațiu de cult, pot fi văzute rămășițe de pardoseli mozaicate din diferite perioade. Cea mai veche dintre acestea este un panou cu o cruce împletită în prezent plasat pe capătul de est al peretelui de sud.

• 
  Marcaj de piatră la intrare
• 
  Marcaj de piatră lângă clădire
• 
  Placă care arată distanța de la Muntele Nebo la diferite locații
• 
  Structura veche (pre-2017) care protejează rămășițele bisericii excavate
• 
  Structură veche (înainte de 2017)
• 
  Capela Theotokos: absidă cu altar și mozaic[11]
• 
  Mozaic: păun
• 
  Mozaic: pereche de păsări
• 
  Mozaic: zebu (bou humped)
• 
  Inscripție mozaică („Ofranda cezariei, pe vremea lui Alexios și a preoților teofili”)
• 
  Sculptura Șarpelui Înlănţuit, Muntele Nebo.
• 
  Detaliu al statuii șarpelui de aramă
• 
• 

• en Muntele Nebo: Noi săpături arheologice: 1967-1997, Michele Piccirillo și Eugenio Alliata

Materiale media legate de Muntele Nebo la Wikimedia Commons

• Franciscanii de la Muntele Nebo
• Arheologie și artă – fotografii ale săpăturilor din Iordania
• Imagini de pe muntele Nebo 1
•  „Nebo, Muntele”. New International Encyclopedia. 1905.