Moritz Schlick

Moritz Schlick (n. 14 aprilie 1882, Berlin - d. 22 iunie 1936, Viena) a fost un filozof german și unul din fondatorii Cercului de la Viena și al pozitivismului logic. A murit asasinat de un student.

Moritz Schlick
Date personale
Nume la naștereFriedrich Albert Moritz Schlick Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German[5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[1][6][2][3] Modificați la Wikidata
Viena, Statul Federal al Austriei[7][6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPötzleinsdorfer Friedhof[*][[Pötzleinsdorfer Friedhof (cemetery)|]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Religieiudaism Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
filozof
cadru didactic universitar[*]
filosof al științei[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[8][9] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Lausanne[*]
Universitatea din Heidelberg
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Viena
Universitatea Christian-Albrecht
Universitatea din Rostock  Modificați la Wikidata
Profesor pentruFriedrich Waismann[*][[Friedrich Waismann (filosof austriac)|]]  Modificați la Wikidata

Activitatea

Schlick a studiat fizica la Berlin cu Max Planck și a susținut în 1904 o teză asupra reflexiei luminii. S-a orientat în continuare către filozofie și avea să predea la Universitatea din Rostock și din Kiel. În 1922 a fost numit la catedra de filozofie a științelor inductive.

Școala neopozitivistă a izvorât dintr-un seminar al lui Schlick și s-a manifestat în public din 1929 sub denumirea de „Cercul de la Viena” prin publicarea broșurii-program Wissenschaftliche Weltauffassung (Concepția științifică a lumii). Joseph Petzoldt (1862-1929) trecuse la scoală direcția revistei. Primele concluzii s-au făcut cunoscute în Allgemeine Erkenntnislehre (Teoria generală a cunoașterii), lucrare publicată în 1918 unde el abordează succesiv câteva chestiuni importante.

Mai întâi a abordat chestiunea esenței cunoașterii, precizând ceea ce cunoașterea nu este. Astfel ea nu este „intuiție”, sum-ul lui Descartes este un simplu fapt (nu o cunoștință). Prin urmare, el tratează chestiunea gândirii ca problemă; fie problema coerenței cunoștințelor, fie problema definiției judecăților analitice ca fiind întotdeauna contrare judecăților sintetice a căror valoare de adevăr se bazează pe experiență și care sunt întotdeauna a posteriori, fie problema existenței judecăților sintetice a priori atât de manifeste pentru Kant și care se traduc pentru Schlick în problema existenței unei cunoașteri a priori de obiecte reale și aparținând problemelor realității, fie problema relației psihologicului cu logicul (care este o problemă husserliană) dar pe care Schlick o rezolvă.

Nesatisfăcut de epistemologia neokantiană și nici de fenomenologia husserliană, Schlick a fondat o epistemologie riguroasă accentuând analizele lui Ernst Mach, Helmholtz si Henri Poincaré.

Note

  1. „Moritz Schlick”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  2. Autoritatea BnF, accesat în
  3. Moritz Schlick, SNAC, accesat în
  4. Moritz Schlick, Brockhaus Enzyklopädie
  5. „Moritz Schlick”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  6. Шлик Мориц, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  7. „Moritz Schlick”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  8. Autoritatea BnF, accesat în
  9. CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie

  • Dicționar de filozofie, Editura politică, București, 1978
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.