Mitropolia de Heracleea

Orașul Perinthos a fost fondat ca o colonie samosană în secolul al V-lea î.Hr., pe țărmul Mării Marmara, la 95 km vest de Byzantium. În secolul al III-lea d.Hr. Perinthos a fost redenumit Heracleea. În 325 episcopia de Heracleea a devenit mitropolie și a dobândit un primat de onoare asupra celorlalte mitropolii din Tracia. Teritoriul mitropoliei se învecina la nord cu teritoriile mitropoliilor de Adrianopol și de Vize, la est cu teritoriile mitropoliilor de Çorlu și Silivri, la sud cu Marea Marmara și cu teritoriile mitropoliilor de Ganos și Hora, de Miriofito și de Gallipoli și la vest cu teritoriile mitropoliilor de Enos și Alexandroupolis.[1]

Înainte de mutarea capitalei Imperiului Roman de la Roma la Constantinopol, episcopul Bizanțului era subordonat administrativ Mitropoliei de Heracleea. Mai târziu, fără să știe exact când, el a fost scos din această subordonare.[2] După cel de-al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, care a avut loc în 381, Mitropolia Constantinopolului a dobândit oficial supremația asupra mitropoliilor din regiune, inclusiv asupra mitropoliei din Heracleea.

Din aceste motive istorice, Mitropolia de Heracleea a fost una dintre cele mai importante mitropolii ale Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, iar mitropolitul său avea privilegiul de a-l întroniza pe patriarh și a-i înmâna paterița (toiagul patriarhal).[3]

În secolul al VII-lea mitropolitul de Heracleea a avut în subordine 5 episcopi, care au devenit 17 în secolul al X-lea și 16 în secolul al XII-lea. În perioada ocupației otomane numărul episcopilor subordonați a scăzut la 6 în secolul al XVI-lea, 4 după 1694, 3 după 1840, 2 după 1901 și nici unul după 1909. În 1694 Episcopia de Rodosto a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie, dar în 1702 a fost unită cu Episcopia de Heracleea, care până în secolul al XIX-lea a purtat denumirea de Episcopia de Heracleea și Rodosto. În 1726 reședința mitropoliei a fost mutată la Rodosto, la 40 km vest de Heracleea. Alte orașe importante ale mitropoliei sunt Malkara, Keșan, Hayrabolu și Uzunköprü.[1]

La 28 iulie 1920 Grecia a anexat această regiune, dar, în urma negocierilor de pace, populația greacă a fost evacuată în totalitate în octombrie 1922, iar regiunea a fost cedată Turciei la 12 noiembrie 1922. Astăzi Mitropolia de Heracleea nu mai există, ca urmare a dispariției comunității ortodoxe grecești după schimbul de populații ce a urmat Primului Război Mondial. Patriarhia Ecumenică continuă să confere titlul onorific de mitropolit de Heracleea.