Mircea Constantinescu (actor, n. 1952)

Mircea Constantinescu (n. 24 ianuarie 1952, București) este un actor român de teatru și film, regizor precum și profesor de arta actorului la UNATC I.L.Caragiale București.[2]

Pentru un actor născut în 1904, vedeți Mircea Constantinescu (actor, 1904–1972).
Mircea Constantinescu
Date personale
Născut (72 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de teatru[*]
actor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Biografie

S-a născut la 24 ianuarie 1952 la București. A absolvit IATC I.L.Caragiale București în 1975, la clasa profesoarei Sanda Manu. În același an este repartizat la Teatrul de Stat din Oradea, unde începe să fie distribuit în general în roluri de tânăr răzvrătit, nonconformist, rebel. Rolul care avea însă să îl lanseze a fost AA, din piesa Emigranții de Sławomir Mrożek, în care juca alături de fostul său coleg de facultate Radu Vaida. Pentru acest rol, Constantinescu a primit în 1977 premiul pentru interpretare la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț și a fost foarte lăudat în presa de specialitate a vremii.

În 1975 are loc premiera mondială a piesei Fontana di Trevi de Gian Lorenzo Bernini la Teatrul de Stat Oradea, piesă unde Mircea Constantinescu este și interpret, și asistent de regie. Ultimul spectacol în care actorul joacă la Teatrul din Oradea este un one-man show din 1980, Strângând a vremii trudă într-un ceas, conceput de actor pe baza unor texte scrise de mari autori ai lumii, precum Anton Cehov, William Shakespeare, Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu, Bertolt Brecht, Maxim Gorki, Eschil, Ben Jonson, Johann Wolfgang von Goethe, Jean-Paul Sartre, Edmond Rostand, Camil Petrescu și Lucian Blaga. Ideile transmise de acest spectacol au fost că arta nu imită, nu copiază, ci creează viață, iar teatrul este mai mult decât viață. Printre temele de meditație propuse s-au numărat cosmogonia, iubirea, istoria, libertatea sau fericirea.

În 1981 vine prin concurs la Teatrul Odeon din Capitală, unde joacă și în prezent cu aceeași dăruire. S-a impus prin stilul său unic de a vorbi pe scenă, cu foarte mult patos, ajungând și colaborator al Teatrului Național Radiofonic, unde a interpretat mai bine de 100 de roluri. În 2009 devine doctor în teatru cu lucrarea De spectaculis și a fost profesor asociat în cadrul UNATC I.L.Caragiale București începând din 1985 până în 2017.

A fost căsătorit cu Alexandrina Constantinescu și au avut împreună o fată, Cristina, și ea actriță.

Roluri în teatru

Teatrul de Stat Oradea

Teatrul Odeon

Sursa: [3]

Colaborări

Teatru radiofonic

Activitate regizorală

Filmografie

Premii și distincții

  • Premiul pentru interpretare în cadrul Festivalului de Teatru Piatra Neamț, pentru rolul AA din spectacolul Emigranții de Sławomir Mrożek, 1977
  • Premiul pentru interpretare în cadrul Festivalului de Teatru Satu Mare, pentru rolul Adrian din spectacolul Balconul de D.R.Popescu, 1978
  • Marele premiu pentru întreaga echipă în cadrul Ediției a-II-a a Săptămânii Teatrului Scurt, pentru spectacolul Occisio Gregorii in Moldavia vodae Tragedice Expressa de Samuil Vulcan, 1978
  • Premiul de excelență pentru întreaga echipă în cadrul Galei UNITER, pentru spectacolul ...au pus cătușe florilor... de Fernando Arrabal, 1992
  • Premiul de excelență pentru întreaga echipă în cadrul Galei UNITER, pentru spectacolul Richard al-III-lea de William Shakespeare, 1994
  • Premiul Consiliului Britanic pentru întreaga echipă, pentru spectacolul Cartofi prăjiți cu orice de Arnold Wesker, 2002

Note

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.