Mesaj

Mesajul este, în sensul cel mai general, obiectul comunicării. El este definit ca informația sau enunțul verbal pe care emițătorul o trimite către receptor prin intermediul unui canal de comunicare sau mijloc de comunicare (cum ar fi de vorbirea sau scrierea, de exemplu).[1] Cu toate acestea, termenul se aplică, de asemenea, în funcție de context, prezentării informației, adică simbolurilor folosite pentru a transmite mesajul. În orice caz, mesajul este o parte fundamentală a procesului de schimb de informații.

Schemă simplificată a factorilor de comunicare elaborată de Claude Shannon în teoria informației.

Definiție comună
  • În scris, un text scurt care transmite, într-un limbaj simplu, informații de la o persoană care este absentă în momentul scrierii.
  • Orice gând sau o idee exprimată pe scurt și pregătită pentru a fi transmisă prin orice mijloc de comunicare.
  • O cantitate arbitrară de informații al cărui început și sfârșit sunt definite sau sunt identificabile.
  • Informații înregistrate, un flux de date exprimate într-o notație obișnuită sau criptică și pregătit într-un format specific pentru a fi transmis prin orice mijloc de telecomunicații.
  • Mesajul electronic (sau scrisoarea electronică) este acel mesaj care este transmis de o persoană prin e-mail. Este echivalentul electronic al scrisorii tradiționale scrise de mână sau tipărite, de obicei, pe hârtie și transportată fizic prin poștă.
  • Astăzi este folosit, de asemenea, termenul mesagerie instantanee pentru toate sistemele de telecomunicații, care permit trimiterea de mesaje text instantaneu către utilizatorii conectați la o rețea care oferă acest serviciu.

Forme de limbaj
  • Intenție de comunicare informativă: știri jurnalistice, texte științifice, texte umaniste etc.[1]
  • Intenție de comunicare imperativă: texte juridice, texte administrative etc.[1]
  • Intenție de comunicare persuasivă: texte propagandistice, texte publicitare, eseuri etc.[1]
  • Intenție de comunicare estetică: texte literare: texte lirice, texte narative, texte dramatice etc.[1]

Referințe
  1. Perla Berlato Rodríguez (). „La comunicación”. Lengua castellana y Literatura (în spaniolă). Oxford University Press. ISBN 9788467367966. Parametru necunoscut |nombre-editor= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |número-autores= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |auhor1= ignorat (posibil, |author1=?) (ajutor); Parametru necunoscut |apellido-editor= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |páginas= ignorat (posibil, |pages=?) (ajutor); Parametru necunoscut |lugar= ignorat (posibil, |location=?) (ajutor); Lipsește |last1= în Authors list (ajutor);
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.