Martian Moons Exploration

Phobos, cel mai mare satelit al lui Marte

Nava spațială va intra pe orbită în jurul planetei Marte, apoi se va transfera către Phobos,[8] va ateriza o dată sau de două ori și va aduna particule de praf si pietriș denumit regolit folosind un sistem pneumatic simplu.[9] Misiunea de debarcare are ca scop preluarea a minimum 10 g de eșantioane.[4][10] Nava spațială va decola apoi de la Phobos și va face mai multe survoluri ale satelitului mai mic Deimos înainte de a trimite înapoi pe Pământ Capsula cu eșantioane, ajungând în iulie 2029.[8][3]

Arhitectura misiunii folosește trei module: modulul de propulsie (1800 kg), modulul de explorare (150 kg) și modulul de retur (1050 kg).[2] Masa celor doi sateliți fiind prea mică pentru a capta un satelit, nu este posibilă orbitarea sateliților marțieni în sensul obișnuit. Cu toate acestea, orbitele de un fel special, denumite orbite cvasi-satelit, pot fi suficient de stabile pentru a permite multe luni de operații în vecinătatea satelitului.[2][11][12]

NASA, ESA și CNES[13] participă, de asemenea, la proiect și vor furniza instrumente științifice.[14][15] Statele Unite vor contribui cu un spectrometru cu neutroni și raze gamma, numit MEGANE (un acronim pentru Mars-moon Exploration with GAmma rays and NEutrons, care înseamnă în japoneză „ochelari de vedere”),[8][16] și Franța (CNES) cu spectrometrul aproape infraroșu (NIRS4/MacrOmega).[10][17] Franța contribuie de asemenea cu expertiză în dinamica zborului pentru a planifica manevrele de orbitare și debarcare ale misiunii.[9]

Dezvoltarea și testarea componentelor cheie este în desfășurare.[18] La momentul anului 2020, MMX este programat să fie lansat în septembrie 2024 și va reveni pe Pământ cinci ani mai târziu.