Marian Papahagi

Licențiat al Facultății de Filologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1968) și al Facultății de Litere și Filosofie din Roma (1972). Membru fondator al grupării „Echinox”. Doctor în litere „magna cum laude” în Italia. Doctor în filologie cu o temă de literatură italiană veche la Universitatea din București (1988). Debut absolut cu critică literară în revista „Amfiteatru” (1966).

După 1990, a fost prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și ministru adjunct al Învățământului. A fost profesor de romanistică la Facultatea de Litere din Cluj și profesor invitat la mai multe universități din Europa. În ultima perioada a vieții, a fost director la Accademia di Romania din Roma.

• Exerciții de lectură, 1966; 2003
• Eros și utopie, eseuri, 1980
• Critica de atelier, 1983
• Intelectualitate și poezie, 1986
• Cumpănă și semn, studii, 1991
• Fața și reversul, eseuri, 1993
• Fragmente despre critică, 1994
• Interpretări pe teme date, 1995
• Rațiuni de a fi, 1999 (postum)

• Scriitori români, 1978
• Dicționarul scriitorilor români, vol. I-IV, 1995-2002 (alături de Mircea Zaciu și Aurel Sasu)

Autori: Dante, Luigi Pareyson, Murilo Mendes, Luciana Stegagno Picchio, Eugenio Montale, Rosa Del Conte, Guido Morselli, Roland Barthes.

• Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1976)
• Premiul „G. Călinescu” al Academiei Române (1980)
• Premiul „Eugenio Montale” (1988)
• Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române (1991)
• Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din România (1993)
• Ordinul Francez „Palmes Academiques” (1994)

• Clujul literar