Margareta de Austria, Ducesă de Savoia

Portret al Margaretei de Jean Hey, ca. 1490 (zece ani); de "Maestrul de Moulins"

Margareta s-a născut la 10 ianuarie 1480, ca al doilea copil și singura fiică a lui Maximilian de Austria și Maria de Burgundia, co-suverani ai Țărilor de Jos. A fost numită după bunica vitregă, Margareta de York, Ducesă de Burgundia, care a fost apropiată de Ducesa Maria. În 1482, mama Margaretei a murit și fratele ei mai mare, Filip cel Frumos, i-a succedat ca suveran al Țărilor de Jos având ca regent pe tatăl lor.

În 1482, tatăl ei și regele Ludovic al XI-lea al Franței au semnat Tratatul de la Arras, prin care tatăl ei a promis să o căsătorească pe Margareta cu fiul lui Ludovic, Carol. Logodna a avut loc în 1483. Margareta, care a primit ca zestre Franche-Comté și Artois, a fost transferat sub tutela regelui Ludovic al XI-lea al Franței, care a murit la scurt timp. Ea a fost educată la curtea regală franceză și pregătită pentru viitorul ei rol de regină a Franței. A fost crescută ca fille de France de Madame de Segré, sub supravegherea surorii logodnicul ei și regentă, Anne a Franței.

Margareta a dezvoltat o adevărată afecțiune pentru Carol. Totuși, în toamna anului 1491, el a renunțat la tratat și s-a căsătorit cu mama vitregă a Margaretei, Ana, Ducesă de Bretania, din motive politice[8] Curtea franceză a încetat să-o trateze pe Margareta ca regină la începutul anului 1491. Ducesa de Bretania s-a căsătorit cu tatăl Margaretei prin procură dar mariajul lor a fost anulat. Margareta nu a întors la curtea mamei ei vitrege până în iunie 1493, după ce s-a semnat Tratatul de la Senlis în mai anul respectiv. Margareta a fost rănită de acțiunea lui Carol și a avut resentimente de durată față de Franța.