Măgura, Constanța

Aici și în alte patru localități înconjurătoare au fost colonizați prin 1834 de către un pașă Hasan[4] , arabi originari din Siria, care erau foarte apreciați pentru priceperea lor de a practica agricultura în condiții de secetă. Recensământul otoman din 1850 raportează 145 de arabi (0,9%) în Dobrogea,[5] însă numărul lor a crescut simțitor după această dată. În 1861, geograful francez Guillaume Lejean menționa faptul că în timpul călătoriei sale prin Peninsula Balcanică efectuată în anul 1854, una din aceste așezări, Arab-Köi, era deja abandonată, restul așezărilor bucurându-se însă de o oarecare prosperitate. În 1878 Dobrogea este divizată între România și Bulgaria, iar noua frontieră străbătea spațiul locuit de arabi. După această dată, așzările arabe încep să decadă, iar o parte din populație emigrează către Imperiul Otoman. Câteva decenii mai târziu, în 1913, antropologul elvețian Eugène Pittard menționează că aceste colonii s-au dizolvat și reușește să mai găsească în zonă doar o rămășiță de 14 arabi, toți bărbați. În urma analizelor antropologice, Pittard a concluzionat că o parte a acestora aveau influențe rasiale negroide și pune această situație în legătură cu faptul că populația arabă din jurul Mării Roșii prezintă deseori influențe rasiale negroide, ca o consecință a comerțului cu sclavi africani practicat aici în trecut și a asimilării acestora de către populația arabă majoritară. Pittard concluzionează că este foarte posibil ca o parte a arabilor dobrogeni să aibă strămoși orginari din această zonă. Ulterior, ultimii arabi dobrogeni au fost asimilați de populația musulmană conlocuitoare.