Lorenzo Casanova

Tatăl lui era măcelar.[1] Și-a început studiile la Real Academia de Bellas Artes de San Carlos de Valencia. Familia sa avea puține resurse financiare, dar a putut obține o bursă de la „Diputación Provincial de Alicante” și s-a înscris la Real Academia de Bellas Artes de San Fernando din Madrid, unde a studiat cu Federico de Madrazo.[2]

În 1873, a primit o altă bursă și a plecat în Italia, unde a frecventat Accademia Chigiana și a trimis acasă picturi pentru a fi expuse la Expoziția Națională de Arte Plastice. După ce i-a expirat bursa, a mai rămas acolo încă doi ani, întreținându-se din pictură.

Când tatăl său a murit în 1879, s-a întors la Alicante și a devenit profesor. În cele din urmă, și-a deschis propria „Academia de Casanova”. Mulți pictori cunoscuți au fost studenți acolo, inclusiv Lorenzo Aguirre, Andrés Buforn, Fernando Cabrera Cantó^⁠(d), Lorenzo Pericás^⁠(d) și Emilio Varela Isabel.[1] De asemenea, a fost director al Școlii de Arte Frumoase din localitate.[2] În 1894 a organizat o expoziție de artă regională unde a fost și jurat.

A fost numit Cavaler în Ordinul Isabelei Catolica și a fost membru alma mater, Academia San Fernando.[2] A fost căsătorit cu María Teresa Miró Moltó, al cărei nepot era poetul Gabriel Miró.[1]

• Rafael Coloma, Lorenzo Casanova, un pintor enfermo, Instituto Alcoyano de Cultura Andrés Sempere, 1962.
• Adrián Espí Valdés, Lorenzo Casanova Ruiz, Diputación Provincial de Alicante, 2002,ISBN: 84-87032-75-3

Materiale media legate de Lorenzo Casanova la Wikimedia Commons