Laborator hiperbar

Laborator hiperbar sau centru hiperbar (engleză - hyperbaric center) este un ansamblu de chesoane și instalații conexe utilizat pentru experimentări în domeniul presiunilor înalte, în hiperbarism.
Experimentările ce se pot efectua într-un laborator hiperbar sunt diverse:

cercetare științifică (teste ale aptitudinilor fizice și psihice de scufundare la mare adâncime)
antrenamente cu scafandri
tratamente prin recompresie, decompresie și oxigenoterapie hiperbară
testări de aparate și unelte subacvatice de lucru sub apă
elaborarea de tabele de decompresie și tratament

Centrul hiperbar este compus din mai multe elemente principale:

chesoane pentru efectuarea de scufundări simulate; unul dintre chesoane denumit hidrosferă este parțial umplut cu apă pentru simularea condițiilor reale din mediul marin
centrală de măsură și control, comunicații radio și TV
sistem de regenerare a ambianței chesoanelor
sistem de recuperare a gazelor
stații de stocare și prepararea amestecurilor respiratorii
chesoane pentru experimente pe animale
aparatură medicală

Unul din primele laboratoare hiperbare construite este cel al firmei Dräger AG instalat în anul 1913 în Lübeck, Germania ce putea fi presurizat până la presiunea de 20 bar (sc.man.) adică adâncimea de 200 m. A fost utilizat în special pentru experimente cu aparate de respirat pentru salvarea echipajelor de pe submarine, precum și aparate de respirat cu circuit semiînchis cu amestec respirator sintetic sau aer.

În prezent există în lume mai mult de 40 de centre hiperbare care aparțin forțelor navale, universități, școli de scufundare profesională, sau firme producătoare de echipament de scufundare.

**Principalele centre hiperbare aflate în funcțiune**
Denumire	Locație	Operator	Constructor	Anul instalării	Presiune maximă de lucru (bar)
Drägerwerk	Lübeck-Germania	Drägerwerk	Drägerwerk	1913	20 bar
Drägerwerk	Lübeck-Germania	Drägerwerk	Drägerwerk	1960
Westinghouse Ocean Research	Annapolis-S.U.A.	Westingouse Electric Corp.	Westingouse Electric Corp.	1965	45...60
Royal Navy	Alverstoke-U.K.	Marina Regală	Daniel Adamson Co.	1965	34
Taylor Diving and Salvage	Belle Chasse-S.U.A.	Taylor Diving And Salvage Co.	Delta Southern County Inc.	1967	66
Comex	Marseille-Franța	Comex	Comex Services	1968	68
Sub Sea Oil Services	Zingonia-Italia	Sub Sea Oil Services	Drass Galeazzi	1970	60
University Hospital	Zürich-Elveția	University Hospital	Gebrüder Sulzer	1975	0,5...101
Centrul de scafandri	Constanța-România	Forțele Navale Române	Comex	1976	50
Canadian National Diving Research Facility	Downsview-Ontario	DCIEM	Canadian Wickers	1977/78	170
Norwegian Underwater Institute (NUI)	Bergen-Norvegia	NUI	Kvaerner Brug	1978	50...65
Duke University Arhivat în 11 iunie 2010, la Wayback Machine.	Durham - S.U.A.	Duke University	Dixie Manufacturing		31...109
Italian Navy	La Spezia-Italia	Marina Italiană	Drass Galeazzi		20...30
Swedish Naval Diving Center	Stockholm-Suedia	Marina suedeză	Comex	1979	40
GUSI	Geesthacht-Germania	GKSS Arhivat în 7 mai 2010, la Wayback Machine.	Drägerwerk	1982	60...100
DFVLR	Bonn-Wahn-Germania	DFVLR	Drägerwerk	1983	25...150

**Recorduri de scufundare stabilite în laboratoare hiperbare**
Anul	Experiment	Locație	Adâncime (m)	Amestec respirator	Durată	Scafandri
1974	Sagitaire	Comex	610	Heliox	11 zile	2
1981	Atlantis III	Duke University	686	Trimix	7 zile	3
1984	Pontus IV	Centrul de scafandri	500	Heliox		4
1989	Hydra IX	Comex	300	Hidrox	30 zile	4
1992	Hydra X	Comex	701	Hidreliox

Vezi și

Legături externe

CENTRUL DE MEDICINĂ HIPERBARĂ ȘI A SCUFUNDĂRILOR CONSTANȚA
List of Hyperbaric Chambers Arhivat în 17 martie 2009, la Wayback Machine. en

Bibliografie

Dinu Dumitru, Vlad Constantin : Intervenții subacvatice. Editura Tehnică, București, 1982
Dinu Dumitru, Vlad Constantin : Scafandri și vehicule subacvatice. Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986.
Mircea Degeratu, Aron Petru, Ștefan Georgescu, Sergiu Ioniță: Tehnologii hiperbare pentru scufundări unitare și în saturație Ed. Matrix Rom, București, 2008. ISBN 978-973-755-260-0
Gerhard Haux: Subsea Manned Engineering, Baillière Tindall, London, 1982

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.