Karel Sabina

Karel Sabina a crescut în sărăcie în familia unui zidar și al unei spălătorese, el fiind un copil dintr-o relație extraconjugală a fiicei unui director al unei fabrici de zahăr. Sabina a susținut mai târziu că el a fost un fiu nelegitim al unui nobil polonez. A studiat filosofia și dreptul, dar nu a absolvit. În 1848 Sabina a devenit unul dintre liderii democraților radicali cehi, fondatorul unui cer politic radical secret intitulat „Abrogarea” (nume inspirat de revoluționarii irlandezi),[15] membru al Comitetului Național și al Congresului Ceh. Sabina a publicat în acea perioadă multe articole (dintre care mai multe au fost cenzurate) în reviste.

În 1849 a fost arestat pentru că a participat la „Lovitura de stat din mai” (un plan pentru declanșarea unei răscoale, inspirat de Bakunin, prezent pe atunci la Praga)[16] și a fost condamnat la moarte în 1851, împreună cu alți 24 de oameni; sentințele au fost comutate de către împărat în 18 ani de închisoare în penitenciarul din Olomouc; în 1857 a fost eliberat, în urma amnestiei generale decretate de împărat la data de 8 mai. S-a întors la Praga și a trăit ca un scriitor liber-profesionist.

În 1870 ziarul Vaterland l-a acuzat pe Sabina ca fiind informator al poliției. Sabina a dat în judecată, cu succes, ziarul pentru calomnie. În 1872, într-un proces neoficial al unui juriu autodesemnat format din opt intelectuali cehi (inclusiv Jan Neruda și Vítězslav Hálek), Karel Sabina a fost găsit vinovat de a fi informator. Aflat în imposibilitatea de a putea pleca în exil în străinătate, el a fost nevoit să trăiască ascuns la Praga. Pentru tot restul vieții sale, Karel Sabina a negat acuzațiile.[17] Motivele presupusei cooperări cu poliția a lui Sabina nu sunt destul de clare; dacă s-a întâmplat, ar fi putut fi o combinație între starea de deziluzie cu înăbușirea revoluției care a dus la îndelungata sa încarcerare, presiunea constantă a poliției de după aceea și sărăcia extremă în care trăia.[18] Fiind un proscris - cărțile sale nu s-au mai vândut, numele său a fost înlocuit pe afișe (cum ar fi cel pentru Prodaná nevěsta - al cărui libret a fost văzut de unii oameni ca respingerea de către Sabina a acuzațiilor până ce investigația lui Miroslav Ivanov publicată în 1971 în cartea Labirintul le-a dovedit ca incorecte) cu inițialele lui și a riscat atacuri fizice ori de câte ori a apărut pe străzi. Cu toate acestea, el a continuat să scrie sub pseudonime, dintre care unele nu sunt cunoscute astăzi, îngreunând astfel foarte mult efortul istoricilor de a reconstitui bibliografia de articole complete a lui Sabina.

Sabina a murit în sărăcie și dispreț în anul 1877, având trecută epuizarea generală drept cauză a morții.[17]

Ca jurnalist, a scris în principal pentru Květy, Moravský Týdenník, Humorist, Lípa, Pražské noviny și Wčela (el a fost redactor la ultimele două, înlocuindu-l pe Karel Havlíček Borovský la ambele).

Karel Sabina este menționat în mai multe poeme în proză de Ivan Wernisch.

• M. Ivanov, Labyrint, Prague, 1971
• Info and photo, in Czech
• Info and photo, in Czech
• Database of Czech history, in Czech Arhivat în 17 mai 2021, la Wayback Machine.