Kūkai
Kūkai (空海 ,n.774-d.835) a fost un călugăr budist japonez, fondator al școlii budiste Shingon. Adepții acestei secte îl numes pe Kūkai cu titlul onorific de Kobo-Daishi (弘法) sau Marele Maiestru sau învățător.
| Kūkai | |
![]() | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | 佐伯眞魚 |
| Născut | Zentsū-ji(d), Prefectura Kagawa, Japonia[1] |
| Decedat | (60 de ani) Mount Kōya(d), Prefectura Wakayama, Japonia |
| Înmormântat | Okunoin[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale |
| Părinți | Saeki no Tagimi[*] Tamayorigozen[*] |
| Frați și surori | Shinga[*] Saeki no Suzukimaro[*] |
| Religie | Budism |
| Ocupație | lexicograf lingvist poet caligraf[*] călugăr budist[*] filozof |
| Limbi vorbite | limba japoneză |
| Activitate | |
| Alte nume | 教海 如空 空海 空海上人 お大師さん お大師様 |
| Rude | Chisen[*] Shinzen[*] Enchin |
| Profesor pentru | Shinzei[*], Shinga[*], Jitsue[*], Q11641856[*], Q11394794[*], Takaoka-shinnō[*], Q11528796[*], Q11555724[*], Chisen[*], Q11491316[*] |
În anul 804, guvernul japonez a trimis o misiune în China cu scopul de a instrui noi călugări și a aduce diferite texte sacre. Din această misiune făcea parte și Kūkai, împreună cu alți călugări budiști, printre care și faimosul Saichō. Ajuns în China, a devenit discipolul lui Hui-kuo, care l-a instruit în practicile budismului ezoteric. Întor în Japonia, în anul 810 a devenit șeful birourilor de afaceri preoțești de la templul Tōdai-ji. Tot în acest an, înființează templul Tō-ji din Kyoto.
De asemenea, în anul 816 fondează secta budistă Shingon și construiește templul Kongōbu-ji pe Muntele Koya (în prefectura Wakayama, la sud de Osaka) ca centru pentru secta sa. Legenda spune că Kūkai nu a murit și că a intrat într-o adormire pe muntele Koya, asteptând venirea lui Buddha Maitreya.
