Jules-Élie Delaunay

Jules-Élie Delaunay (n. , Nantes, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un pictor academic francez.

Jules-Élie Delaunay
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Nantes, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani)[5][6][1][2] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière Miséricorde[*][[cimetière Miséricorde (cemetery located in Loire-Atlantique, in France)|]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[7] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[8] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris, Academia Franceză din Roma[9]  Modificați la Wikidata
PregătireHippolyte Flandrin  Modificați la Wikidata
Profesor pentruPaul Baudoüin[*], Silas Broux[*][[Silas Broux (pictor francez)|]], George Desvallières[*][[George Desvallières (pictor francez)|]]  Modificați la Wikidata
Opere importanteQ17491004[*], Diana[*][[Diana (pictură de Jules-Élie Delaunay)|]], Ernest Legouvé[*][[Ernest Legouvé (pictură de Jules-Élie Delaunay)|]]  Modificați la Wikidata
PremiiPrix de Rome  Modificați la Wikidata
Autoportret (c.1860)
Safo sărutându-și lira, ulei pe pânză

Biografie

S-a născut la Nantes, în departamentul Loire-Atlantique din Franța. Delaunay a studiat sub îndrumarea lui Flandrin, iar la École des Beaux Arts din Paris sub îndrumarea lui Lamothe⁠(d). A lucrat în maniera clasicistă a lui Ingres până când, după ce a câștigat Prix de Rome, a plecat în Italia; în 1856 și a abandonat idealul perfecțiunii rafaelesciene pentru sinceritatea și severitatea quattrocentiștilor.[10]

După întoarcerea sa de la Roma, i s-au încredințat multe comenzi importante pentru picturi decorative, precum frescele din biserica Sfântul Nicolae din Nantes; cele trei panouri ale lui Apollo, Orpheus și Amphion la Opera din Paris; și douăsprezece tablouri pentru sala mare a consiliului de stat din Palais Royal.[10]

Scenele din viața Sfintei Genoveva⁠(d), pe care le-a proiectat pentru Panthéon, au rămas neterminate la moartea sa. Muzeul d'Orsay are faimoasa sa pictură Ciuma din Roma (prezentată la Salonul din 1869) și o figură nudă a Dianei; iar Muzeul din Nantes, Lecția de flaut.[10]

În ultimul deceniu al vieții, a obținut o mare popularitate ca portretist. Printre subiecții săi s-au numărat „Mama” sa și „Mademoiselle Toulmouche”.[11]

A primit o medalie clasa întâi la Expoziția de la Paris din 1878 și medalia de onoare în 1889. În 1878 a devenit ofițer al Legiunii de Onoare, iar în anul următor a fost numit membru al Institutului.[11] Jules-Élie Delaunay a murit la Paris în 1891.

Referințe

  1. Elie Delaunay, European Theatre Architecture, accesat în
  2. (Jules-) Elie Delaunay, Delaunay, (Jules-) Elie[*][[Delaunay, (Jules-) Elie (encyclopedia article)|]]
  3. Jules Elie Delaunay, Baza de date Léonore
  4. Jules-Élie Delaunay, Opća i nacionalna enciklopedija
  5. RKDartists, accesat în
  6. Jules Élie Delaunay, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
  7. RKDartists, accesat în
  8. Autoritatea BnF, accesat în
  9. AGORHA, accesat în
  10. Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Delaunay, Elie”. Encyclopædia Britannica. 7 (ed. 11). Cambridge University Press., o publicație aparținând domeniului public.
  11.  This article incorporates text from a publication now in the public domain: Delaunay, Jules Elie”. New International Encyclopedia. .

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.