Jiang Qing

Jiang Qing (în chineză: 江青; Wade–Giles: Chiang Ch'ing, n. , Zhucheng⁠(d), Shantung Province, Republic of China⁠(d), Republica Populară Chineză – d. , Dongcheng District⁠(d), Beijing, Republica Populară Chineză) a fost cea de a patra și ultima soție a lui Mao Zedong, cunoscută sub numele de Madame Mao. În tinerețe a fost o actriță chineză și a jucat un mare rol politic în timpul Revoluției Culturale Chineze.

Jiang Qing
Date personale
Nume la naștereLǐ Shūméng Modificați la Wikidata
PoreclăMadame Mao Modificați la Wikidata
Născută Modificați la Wikidata
Zhucheng⁠(d), Shantung Province, Republic of China⁠(d), Republica Populară Chineză[1] Modificați la Wikidata
Decedată (77 de ani)[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Dongcheng District⁠(d), Beijing, Republica Populară Chineză[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăBeijing Futian Cemetery[*][[Beijing Futian Cemetery (cemetery in China)|​]][7] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere[8] (spânzurare) Modificați la Wikidata
Căsătorită cuTang Na[*][[Tang Na (actor chinez)|​]] ()
Mao Zedong (–) Modificați la Wikidata
CopiiLi Na[*][[Li Na (daughter of Mao Zedong)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Populară Chineză[9][10]
 Republica Chineză (–) Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
politiciană
actriță de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba chineză[11] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeLan Ping  Modificați la Wikidata
PorecleMadame Mao  Modificați la Wikidata
Alma materNational Qingdao University[*][[National Qingdao University |​]]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Chinez  Modificați la Wikidata
RudeHuang Jing[*][[Huang Jing (politician chinez)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Biografie

Pe scenă a adoptat numele de Lan Ping (蓝苹). A fost cea de-a patra soție a lui Mao Zedong, căsătorindu-se cu el în Yan'an, în noiembrie 1938; a fost prima doamnă a Chinei de după revoluție. Este cunoscută ca autoarea alianței politice radicale cunoscută sub numele de Banda celor patru.

Cu toate acestea, a fost arestată la o lună după moartea lui Mao (1976), pentru tendințele sale radicale. Jiang Qing a fost cea mai puternică persoană din ultimii ani ai regimului maoist.[12]

Jiang Qing a fost secretara personală a lui Mao în anii 1940 și șefa secției de Filmare al Departamentului de Propagandă al Partidului Comunist în 1950. A fost un reprezentant important al lui Mao în primele etape ale Revoluției Culturale. În 1966 a fost numită directoare a Grupului Central de Revoluționari. A colaborat cu Lin Biao la dezvoltarea ideologiei lui Mao, precum și la cultul personalității lui Mao. Influența ei a fost mare în perioada de vârf a revoluției, în afacerile de stat, în special în cele legate de artă și cultură. În 1969, ea a câștigat un loc în Biroul Politic al Partidului Comunist.[13]

Înainte de moartea lui Mao, Banda celor Patru controla numeroase instituții politice, inclusiv mass-media și propaganda. Cu toate acestea, Jiang Qing s-a aflat de multe ori în contradicție cu alți lideri comuniști. Moartea lui Mao, în 1976, i-a luat o bună parte din puterea politică. Jiang a fost arestată în octombrie 1976 de către Hua Guofeng și aliații săi, fiind condamnată de către ceilalți membri ai partidului.[14] De atunci, Jiang Qing a fost declarată oficial ca făcând parte din Grupul „contrarevoluționar Lin Biao și Jiang Qing” (林彪江青反革命集团) căruia i s-a atribuit cea mai mare parte din vina pentru pagubele și distrugerile cauzate de Revoluția Culturală. Deși a fost inițial condamnată la moarte, sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață în 1983. După ce a fost eliberată pentru tratament medical, Jiang Qing s-a sinucis în luna mai 1991.[15]

Jiang Qing pe coperta unei reviste de film
Jiang Qing în 1935 într-un afiș de film
Mao și Jiang Qing scriind împreună în Yan'an, 1938.
Mao și Jiang Qing, 1946
Tânăra Jiang Qing cu Mao în  Yan'an

Note
  1. http://www.economist.com/node/21528262 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. 江青用手帕自殺成功：死前曾留“值得紀念”等字樣 (în chineză), people.cn[*][[people.cn (Chinese news website owned by People's Daily)|​]], , accesat în
  3. Autoritatea BnF, accesat în
  4. Jiang Qing, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  5. Jiang Qing, SNAC, accesat în
  6. http://www.biography.com/people/jiang-qing-9354625 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. https://www.findagrave.com/memorial/50897770/jiang-qing Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. Mao: A Life[*][[Mao: A Life (English hardcopy edition of Mao: A Life by Philip Short)|​]], p. 629 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/303751/Jiang-Qing Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. http://www.theguardian.com/theguardian/2009/jul/21/china-gang-four-expelled-archive Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. Czech National Authority Database, accesat în
  12. Holley, David (). „Mao's Widow Jiang Qing, Radical Leader, Dead at 77” (în engleză). Los Angeles Times. Accesat în .
  13. Lovell, Julia (), „The Cultural Revolution on Trial by Alexander Cook review – a sensational moment in Chinese history”, The Guardian (în engleză), ISSN 0261-3077, accesat în
  14. Avram, Arina (). Femei celebre. Editura Allfa. p. 231.
  15. Kristof, Nicholas D. (), „Suicide of Jiang Qing, Mao's Widow, Is Reported”, The New York Times (în engleză), ISSN 0362-4331, accesat în

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.