Jan Masaryk

Născut la Praga, el a fost fiul profesorului și omului politic Tomáš Garrigue Masaryk [9](care a devenit primul președinte al Cehoslovaciei în 1918) și al Charlottei Garrigue, soția americană a lui Tomáš Garrigue Masaryk. A fost educat la Praga, dar și în Statele Unite ale Americii, unde a rătăcit prin diferite locuri și a trăit de pe urma câștigurilor obținute din prestarea unor munci manuale. S-a întors acasă în 1913 și a servit în Armata Austro-Ungară în timpul Primului Război Mondial. El apoi a intrat în serviciul diplomatic și a devenit însărcinat cu afaceri al Cehoslovaciei în SUA în 1919, post pe care l-a deținut până în 1922. În anul 1925 a fost numit ambasador în Marea Britanie.[10] Tatăl său a demisionat din funcția de președinte în 1935 și a murit doi ani mai târziu. El a fost urmat de Edvard Beneš.

În septembrie 1938 Sudeții au fost ocupați de armata germană și Masaryk a demisionat din funcția de ambasador în semn de protest, deși a rămas la Londra. Alți membri ai guvernului, inclusiv Beneš, au demisionat, de asemenea. În martie 1939 Germania a ocupat celelalte părți rămase ale provinciilor cehe Boemia și Moravia și a înființat un stat slovac marionetă în Slovacia. Odată cu constituirea în 1940 a guvernului cehoslovac în exil în Marea Britanie, Masaryk a fost numit ministru de externe. În timpul războiului a realizat în mod regulat emisiuni [11] la radio BBC pentru Cehoslovacia ocupată. A avut un apartament în zona Westminster Gardens, Marsham Street din Londra, dar a stat adesea la reședința Cancelariei Cehoslovace din Wingrave sau cu președintele Beneš la Aston Abbotts, amândouă aproape de Aylesbury în Buckinghamshire. În 1942 Masaryk a obținut un doctorat în drept la Bates College.

Masaryk a rămas ministru de externe în urma eliberării Cehoslovaciei, ca parte a unui guvern pluri-partid al Frontului Național dominat de comuniști.[12] Comuniștii conduși de Klement Gottwald și-au consolidat poziția după alegerile din 1946, dar Masaryk a rămas ministru de externe.[12][13] El a fost preocupat de păstrarea relațiilor de prietenie cu Uniunea Sovietică, dar a fost consternat de veto-ul față de participarea Cehoslovaciei la Planul Marshall.[12][13]

Cehoslovacia a vândut arme statului Israel în Războiul Arabo-Israelian din 1948. Livrările de armament din Cehoslovacia s-au dovedit importante pentru fondarea statului Israel. Primul contract a fost semnat pe 14 ianuarie 1948 de către Jan Masaryk, ministrul cehoslovac de externe.[14]

În februarie 1948, majoritatea membrilor necomuniști ai guvernului au demisionat, sperând să forțeze organizarea de noi alegeri, dar în locul alegerilor a fost format un guvern comunist condus de Gottwald în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Lovitura de stat din Cehoslovacia (Februarie Victorios în Blocul Estic).[12][13] Masaryk a rămas ministru de externe și a fost singurul ministru proeminent din noul guvern care nu a fost nici comunist, nici tovarăș de drum.[13] Cu toate acestea, se pare că a fost nesigur cu privire la decizia sa și este posibil să-și fi regretat decizia de a nu se opune loviturii de stat comuniste prin adresarea către poporul ceh prin intermediul postului național de radio, unde a fost o celebritate foarte iubită.

Placă memorială cu citatul lui Masaryk „Pravda vítězí, ale dá to fušku” (Adevărul triumfă, dar e o rutină). Este o trimitere la moto-ul național cehoslovac Veritas vincit (Adevărul învinge).

Jan Masaryk cu Laurence Steinhardt, ambasadorul Statelor Unite în Cehoslovacia.

Pe 10 martie 1948 Masaryk a fost găsit mort, îmbrăcat doar în pijama, în curtea Ministerului de Externe (Palatul Černín din Praga), sub fereastra de la baia sa.[15] Ancheta inițială realizată de către Ministerul de Interne a precizat că el nu s-a sinucis, sărind de la fereastră, deși s-a crezut o lungă perioadă de timp că a fost ucis de guvernul comunist în formare.[12][15][16] (A circulat în țară o astfel de glumă: „Jan Masaryk a fost un om foarte ordonat. Era un om atât de ordonat că, atunci când a sărit, a închis fereastra după el.”) Într-o a doua anchetă desfășurată în 1968, în timpul Primăverii de la Praga, moartea lui Masaryk a fost catalogată un accident, nefiind exclusă o crimă,[17] și o a treia investigație de la începutul anilor 1990, după Revoluția de Catifea, a concluzionat că a fost o crimă.

Discuțiile despre circumstanțele misterioase ale morții sale au continuat pentru ceva timp.[15] Cei care cred că Masaryk a fost ucis au numit-o A treia defenestrație de la Praga și o susțin prin prezența de urme de unghii și de pete de fecale pe pervazul ferestrei de unde a căzut Masaryk, precum și prin intenția declarată a lui Masaryk de a pleca a doua zi de la Praga către Londra. Membrii familiei lui Masaryk —inclusiv fosta lui soție, Frances Crane Leatherbee, o fostă rudă pe nume Sylvia E. Crane și sora lui, Alice Masaryková — și-au afirmat convingerea că el s-ar fi sinucis, potrivit unei scrisori scrise de Sylvia E. Crane pentru The New York Times, și au considerat posibilitatea crimei ca un „clișeu al Războiului Rece”.[18][19] Un raport al poliției din Praga din 2004 a conchis în urma cercetării criminalistice că Masaryk a fost aruncat, într-adevăr, pe fereastră în scopul de a fi ucis.[20] Acest raport a fost aparent confirmat în 2006, când un jurnalist rus a susținut că mama lui îl cunoștea pe agentul de informații rus care l-a aruncat pe Masaryk prin fereastra băii de vest a apartamentului lui Masaryk.[21]

Dezertorul cel mai înalt în rang din Blocul Sovietic, gen. lt. Ion Mihai Pacepa, a descris o conversație cu Nicolae Ceaușescu, care i-ar fi spus despre „zece conducători internaționali pe care Kremlinul i-a omorât sau a încercat să-i omoare”. Jan Masaryk a fost unul dintre ei.[22]

Din 1924 și până la divorțul lor în 1931, Masaryk a fost căsătorit cu Frances Crane Leatherbee (1887-1954). Moștenitoare a unei averi cu conducte, supape și lifturi și fosta soție a lui Robert Leatherbee, ea a fost fiica lui Charles R. Crane, ministrul SUA în China; și sora lui Richard Teller Crane II, ambasadorul SUA în Cehoslovacia. Prin această căsătorie, Masaryk a avut trei copii vitregi: Charles Leatherbee, Robert Leatherbee Jr., și Richard Crane Leatherbee.[23] Fiul său vitreg Charles Leatherbee (absolvent de Harvard în 1929) a fost cofondator în 1928 al University Players, o societate pe acțiuni din Falmouth, Massachusetts, împreună cu Bretaigne Windust. S-a căsătorit cu Mary Lee Logan, sora mai mică a lui Joshua Logan, care a devenit unul dintre co-directorii de la University Players în 1931.[24]

Masaryk a fost un pianist amator talentat. În această calitate, el a acompaniat-o pe Jarmila Novotná într-un recital de cântece populare cehe înregistrat pentru a comemora victimele masacrului nazist de la Lidice.[25]

La momentul morții sale, Masaryk intenționa să se căsătorească cu scriitoarea americană Marcia Davenport.

• Claire Sterling (1969). The Masaryk Case. New York: Harper & Row.
• Jan Masaryk (2011). Speaking to My Country. Lexington MA: Plunkett Lake Press. Foreword by Madeleine Albright
• Marcia Davenport (1967). Too Strong for Fantasy. New York: Charles Scribner's Sons.