Jakob Hermann

Jakob Hermann (n. , Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția – d. , Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția)[10] a fost un matematician elvețian care a lucrat la probleme în mecanica clasică. Este autorul tratatului Phoronomia,[11] un tratat timpuriu de mecanică teoretică în limba latină, tradus în limba engleză de Ian Bruce în 2015-16. În 1729, el a afirmat că a reprezentat un loc geometric în sistemul de coordonate polare, la fel de ușor cum l-a reprezentat într-un sistem de coordonate carteziene.

Jakob Hermann
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția[3] Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția[4] Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
cadru didactic universitar[*]​
naturalist
fizician Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiPadova[5]
Frankfurt (Oder)[5]
Sankt Petersburg[5]
Basel[6] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[7]
limba franceză[7]
limba germană[7] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumecanică[8]
analiză matematică[8]
geometrie[8]
theory of differential equations[*][[theory of differential equations (area of mathematics that deals with theory of differential equations and solutions to them)|​]][9]
matematică[8]
etică[8]
filozofie[8]  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Basel
Universitatea din Padova
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Basel  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia de Științe din Berlin
Academia de Științe din Sankt Petersburg[*]​
Academia Franceză de Științe
Academia Rusă de Științe  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratJakob Bernoulli  Modificați la Wikidata

Se pare că a fost primul care a arătat că vectorul Laplace-Runge-Lenz este o constantă a mișcării particulelor acționate de o forță centrală invers proporțională cu pătratul distanței.[12][13]

Hermann s-a născut și a murit în Basel. El a primit pregătirea inițială la cursurile lui Jacob Bernoulli pe care l-a absolvit cu diplomă în anul 1695. A devenit membru al Academiei de la Berlin în 1701. A fost numit la o catedră de matematică din Padova în 1707, dar în 1713 sa mutat la Frankfurt pe Oder, și apoi de la Sankt-Petersburg în anul 1724. În cele din urmă, s-a întors la Basel în 1731 pentru a ocupa o catedră de etică și drept natural.

Hermann a fost ales la Académie Royale des Sciences din Paris 1733, anul morții sale.

Hermann era o rudă îndepărtată a lui Leonhard Euler.[10]

Referințe
  1. „Jakob Hermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  2. MacTutor History of Mathematics archive, accesat în
  3. „Jakob Hermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  4. „Jakob Hermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  5. „Jakob Hermann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  6. Czech National Authority Database, accesat în
  7. Czech National Authority Database, accesat în
  8. Czech National Authority Database, accesat în
  9. Czech National Authority Database, accesat în
  10. David Eugene Smith (). History of mathematics. N.Y. : Dover Publications. p. 520.
  11. Jakob Hermann (). Phoronomia, sive De viribus et motibus corporum solidorum et fluidorum libri duo.
  12. Hermann, Jakob (). „d'investigare l'Orbite de' Pianeti, nell'ipotesi che le forze centrali o pure le gravità degli stessi Pianeti sono in ragione reciproca de' quadrati delle distanze, che i medesimi tengono dal Centro, a cui si dirigono le forze stesse”. Giornale de Letterati D'Italia. 2: 447–467.
  13. Hermann, Jakob (). „Extrait d'une lettre de M. Herman à M. Bernoulli datée de Padoüe le 12. Juillet 1710”. Histoire de l'academie royale des sciences (Paris). 1732: 519–521.

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.