József Grősz

Grősz s-a născut pe 9 decembrie 1887, în satul austro-ungar Halbturn, aflat astăzi în landul austriac Burgenland. După ce a studiat la liceul catolic local, administrat de călugării benedictini, a urmat studii de teologie la Seminarul Pázmáneum din Viena. În anul 1911 a fost hirotonit preot pentru Dieceza de Győr. A activat ca preot capelan la Farád (1911-1912) și Oroszvár (1912-1913), iar începând din 1913 a lucrat ca funcționar în cadrul oficiului episcopal din Győr. În anul 1921 a devenit secretar al episcopului Antal Fetser, iar din 1924 a fost șef al administrației episcopale.[8]

La 17 decembrie 1928 a fost numit episcop auxiliar al Diecezei de Győr și la 24 februarie 1929 a fost consacrat episcop de către cardinalul Jusztinián György Serédi, arhiepiscop de Esztergom. Ca urmare a demisiei lui János Mikes la 10 ianuarie 1936, episcopul József Grősz a preluat conducerea Diecezei de Szombathely ca administrator apostolic și a devenit episcop titular trei ani mai târziu, la 19 iulie 1939. Ulterior, la 7 mai 1943 a fost numit arhiepiscop de Kalocsa, iar până la 25 martie 1944 a condus, în paralel, și Dieceza de Szombathely. A murit la 3 octombrie 1961.[8]

În cea mai mare parte a carierei sale, Grősz a căutat să protejeze Biserica, refuzând să critice guvernele Ungariei. Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, sub guvernul național-socialist al Partidului Crucilor cu Săgeți, a ținut un discurs în care a anunțat că nu se opune în niciun fel acțiunilor regimului fascist. El s-a întâlnit ulterior cu István Antal, ministrul propagandei, și a discutat despre o posibilă cooperare pentru combaterea amenințării comuniste.[9]

În august 1950, în calitate de arhiepiscop, a semnat un acord cu statul maghiar pentru soluționarea situației celor 2.000 de călugărițe și călugări deținuți în închisori. Prin acest acord, el a angajat Biserica Romano-Catolică din Ungaria în susținerea construirii unui stat socialist și a acceptat intervenția guvernului în treburile Bisericii,[10] în schimbul promisiunii că va fi permisă libertatea religioasă și a angajamentului că vor fi redeschise opt școli catolice.[11] Ca urmare a faptului că Biserica Romano-Catolică a continuat să protesteze împotriva îngrădirii violente a activităților religioase,[8] arhiepiscopul József Grősz a fost arestat în mai 1951 și condamnat la 15 ani de închisoare sub acuzația de conspirație cu Statele Unite ale Americii și cu Vaticanul pentru răsturnarea regimului comunist.[12] Arestarea sa a fost precedată de lansarea filmului propagandistic Căsătorie ciudată.[13]

A fost grațiat în 1956, alături de alți politicieni din opoziție precum Zoltán Tildy, după ce ar fi promis că se va comporta ca un „fiu credincios al republicii”.[14]

Odată eliberat din închisoare, József Grősz a fost ales președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din Ungaria. În anul 1957 a devenit membru al Consiliului Național al Frontului Popular Patriotic.[15]

Condamnarea lui Grősz a fost anulată la 18 mai 1990,[16] iar în 2000 a fost ridicată o statuie a sa la Kalocsa.