Isaac Șraiber

Isaac Șraiber (în rusă Исаак Шрайбер; n. , Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 1994, Moscova, Rusia) a fost un evreu basarabean și traducător sovietic de proză literară din germană și franceză, cunoscut în primul rând pentru traducerile sale ale romanelor lui Erich Maria Remarque.

Isaac Șraiber
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat1994 (78 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, Rusia Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materConservatorul din Moscova[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Steaua Roșie
Ordinul Războiului Patriotic clasa a II-a[*]  Modificați la Wikidata

Biografie

S-a născut în orașul Orhei din același ținut, gubernia Basarabia (Imperiul Rus), într-o familie bogată; bunicul său Moisei Ravici era un cunoscut avocat din oraș. A absolvit catedra de pian la Colegiul Regional de Muzică din Moscova (1932).[1] A studiat pianul la Conservatorul din Moscova sub Konstantin Igumnov. Ulterior a absolvit Institutul Pedagogic de Stat pentru Limbi Străine din Moscova și Institutul Literar „Gorki”.[2]

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a luptat pe front, a fost traducătorul șef al cartierului general al armatei și rănit de mai multe ori. A fost decorat cu Ordinul Steaua Roșie (1945).[3][4]

Printre traducerile sale se numără: Триумфальная арка („Arcul de Triumf”, 1946), Три товарища („Trei tovarăși”, 1958 și 1981), Возлюби ближнего своего („Iubește-ți aproapele”) și povești de Erich Maria Remarque; Большая игра („Marele joc”) de Leopold Trepper, nuvele ale scriitorilor francezi ai secolului al XX-lea, Ночь на перекрёстке („Noaptea la răscruce de drumuri”), Тюрьма („Închisoarea”) și Человек из Лондона („Omul de la Londra”) de Georges Simenon.[5] Traducerea romanului „Trei tovarăși” (1958) a fost inițial realizată împreună cu Lev Kopelev, dar pentru edițiile ulterioare ale acestei cărți, după emigrația lui Kopelev (1981), șapte capitole traduse de acesta din urmă au fost re-traduse de Șraiber.[6][7]

Referințe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.