Irene Nagy-Klimovski

Irene Hector Nagy-Klimovski, ortografiat uneori Irina Nagy-Klimovschi[1] sau Ilona Nagy-Klimowski[2] (n. 1936, în Târgu Mureș - d. 2001),[3] este o fostă mare handbalistă care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar. Ea este până în prezent cea mai titrată jucătoare de handbal din România care a evoluat pe acest post, fiind deținătoare a două titluri mondiale la handbal în 11 jucătoare și a unui titlu mondial la handbal în 7 jucătoare.[1] De asemenea, ea a câștigat de două ori Cupa Campionilor EHF, o dată cu Știința București și a doua oară cu Rapid București. Antrenorul emerit Constantin Popescu Pilică o consideră pe Nagy-Klimovski cel mai bun portar al României, alături de Luminița Huțupan-Dinu.[4]

Irene Nagy-Klimovski
Informații generale
Nume complet Irene Hector Nagy-Klimovski
Data nașterii 1936
Locul nașterii Târgu Mureș, România
Data decesului 2 mai 2001 (65 ani)
Naționalitate Română
Înălțime 1,69 m
Greutate 63 kg
Post Portar
Cluburi de juniori
Ani Club
Ilefor Târgu Mureș
Cluburi de seniori*
Ani Club
Progresul Târgu Mureș
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1953–1971 România 152 (2)
Palmares
Campionatul Mondial în 7 jucătoare
AurRomânia 1962(echipă)
Campionatul Mondial în 11 jucătoare
AurRF Germania 1956(echipă)
AurOlanda 1960(echipă)
Distincții

Ordinul Muncii clasa I Ordinul Național „Serviciul Credincios”

* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
# Selecții și goluri la națională până la data de 8 aprilie 2012

În total, Irene Nagy-Klimovski a acumulat 152 de selecții în naționala României, din care 136 la naționala de senioare, pentru care a și înscris două goluri.[5]

După retragerea din activitate, Irene Nagy-Klimovski a făcut parte din Comitetul Federal al Federației Române de Handbal și din Comisia Centrală de Juniori.[3]

Palmares
Echipa națională
Club

Distincții individuale

Irene Nagy-Klimovski a fost nominalizată cel mai bun portar și selecționată în All-Star Team la Campionatele Mondiale în 11 jucătoare din 1956 și 1960.[6]

În 1956, ea a fost declarată Maestru al Sportului, iar în 1960 Maestru Emerit al Sportului.[6]

Referințe
  1. „Reconstrucție-Consolidare-Glorie 1946-1962” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  2. Johann Steiner (). „Deutsche Weltmeister unter rumänischer Fahne” (în germană). Siebenbürgischen Zeitung. Accesat în .
  3. „Structura Federației Române de Handbal 1936-2012” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  4. Marius Breazu (). „Cele mai bune din istorie”. SportTim.ro. Accesat în .
  5. „Palmaresul individual și al echipelor naționale în competițiile interțări 1936-2012” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  6. „Palmares de onoare 1936-2012” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.